Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale

Citest pe 'wiki how to' un articol care te invata cum sa devii o persoana bine dispusa dintr-o persoana anxioasa.

In contextul unei polemizari asupra diferentelor dintre ortodoxie si catolicism, sau alte denominatiuni crestine, capitolul cinci aduce un clar atu celor din urma in ideea pastrarii valorilor crestine dincolo de rit. Iata ce spune acest capitol:
Share the wealth. One very good way to acknowledge how much you have is to share it. Do you feel like you're not making enough money? Give some away. Not enough love? Give some away. Not enough validation, appreciation, recognition? Give it all away. 

Insa, daca totul s-ar fi oprit aici totul ar fi fost perfect. Acelasi capitol continua asa:

The effect of this is twofold. First, it's hard for you to perceive that something is scarce when you're giving it away. Second, it's good karma. What goes around comes around. Whatever you want, if you give it away, there's a better chance that it'll come back to you somehow.

Ei bine, fiecare padure are uscaturile ei. 

Dar nu este alegerea binelui de rau parte din viata de zi cu zi a fiecarui om pe lumea asta?

Dida Dragan

Powered by eSnips.com

Nostalgie

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Doctorat

Dupa un tur de forta de aproape sase luni, putem spune ca am incheiat cu succes o perioada pe care am asteptat-o de mult. Mai intai in luna Iunie, after 4 years of holidays, cand Mela a trecut cu brio examenle restante de masterat, a pariticat la un simpozion de o saptamana la Iasi (timp in care am fost all alone), si a incheiat si capitolul master, pentru ca saptamana aceasta, adica vineri, incununarea sa vina cu trecerea de examelul de admitere la doctoratul in muzicologie. Ei da, asta numesc eu o perioada fertila.

IPS NC

DOSARUL "NICOLAE CORNEANU": EXTRASE RELEVANTE iunie 7 2008 - 22:56 (Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii)

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Publicat in Adevarul dosarul sub forma pdf.

Decizia nr. 2410/28.08.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Avînd în vedere:

1. Cererea formulată de către Gabriel ANDREESCU, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. 457/12.09.2000, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, laic - Nicolae Mihail CORNEANU;

2. Cererea formulată de către Forumul Civic Românesc, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 2982/06/24.07.2006, prin care s-a solicitat verificarea înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;

3. Cererea formulată de către Administraţia Prezidenţială, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 5592/06/29.11.2006, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste;

4. Cererea formulată de către domnul Gabriel CATALAN, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 1857/07/23.04.2007, prin care a solicitat verificarea înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;

5. Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/5195/A,B,L/18.12.2006;

6. Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/116987/26.01.2007 şi nr. S/113574/23.03.2007, S.I.E. nr. S/14173/17.01.2007, M.Ap.N. - S.A.M. (Serviciul Arhivistic Militar) nr. A/135/18.01.2007;

7. Dosarul fond reţea nr. R315 (cotă C.N.S.A.S.);

8. Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/l/1033/11.12.2006;

9. Audierea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU din data de 16.11.2001; 10. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 28.08.2007;

În fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarul fond reţea R 315 - 10 volume, perioada 1950 -1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU. Potrivit documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi 1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu mai multe nume conspirative de colaborator: „MUNTEANU”, „POPA VASILE”, „POPESCU ION/IOAN”, „MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă informaţii despre sine vorbind la persoana a III-a, menţionîndu-se cu numele real, Nicolae CORNEANU.

Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:

> Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real: Subsemnatul Corneanu Nicolae /.../ Îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din R.P.R., atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii."

> Caracterizarea informatorului „POPA", din 15.01.1953: /.../ În decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună. /.../ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile ce i se cer."

> Adresă, din 10.02.1959: /.../ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă." Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: "S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes."

> Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: /.../ De la data recrutării agentul a fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului /.../, lucrat în acţiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai /.../. /.../ În perioada anilor 1953-1954 agentul a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /.../. În baza materialelor valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /.../. În timpul colaborării agentul s-a dovedit a fi sincer faţă de organele noastre, s-a prezentat punctual la întîlniri şi bine pregătit, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor noastre, /.../a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că la data de 16.10.1958 agentul a fost abandonat din reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetare a colaborării datorită faptului că au existat anumite suspiciuni din partea lui /.../ că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întîlnirile efectuîndu-se la intervale mai mari şi în alte localităţi pentru a fi cît mai conspirat, /.../şi în această perioadă agentul a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /.../ deşi înainte cu cîţiva ani au existat suspiciuni că ar colabora cu organele de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat popular din R.P.R. , considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere mai complicate /.../. Agentul nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucît dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că organele noastre nu ar mai avea încredere în el."

> Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului „POPA VASILE” Ín perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44.375 lei.

> Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE”, din 15.01.1963: Agentul , a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudini sale pozitive atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /.../. /.../ În această perioadă agentul a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /.../ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. /.../ Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, /.../a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sunt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele conferinţe religioase internaţionale. /.../ să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe - în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /.../ Apreciez că agentul este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la întîlniri."

> Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 : /.../ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /.../ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /.../ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /.../ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca /.../- episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /.../, preot greco-catolic, revenit, /.../, fost protopop greco- catolic etc. /.../ va fi îndrumat /.../ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /.../ nu sunt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului."

> Raport, din 26.09.1967: /.../ În calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române - mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru ) /.../. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre, şi-a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care a făcut parte ca membru sau conducător - dovedind pricepere şi orientare. Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /.../ Propunem: A se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului ."

> Notă informativă , din 02.04.1970, olografă, semnată olograf POPESCU IOAN": Redacţia revistei a primit recent un material de la /.../ din TIMIŞ OARA /.../ legat de comemorarea a 100 ani de la moartea lui Eftimie MURGU, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele lui /.../ se desprind tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia Timişoara...>)." Învederăm că întreg materialul trimis mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu, poezie).

> Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. loan CUZA. /.../ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /.../. /.../ Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de /.../ manifestîndu-şi agresiv şi calomnios dezacordul cu , cu regimul nostru de pe poziţii /.../. Criticînd vehement politica internă a ţării şi conducătorilor noştri (poziţia sa e a postului de radio ), /.../ are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /.../."

> Nota, din 05.12.1971: Cu informatorul fost () cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind următoarea parolă: Sunt preotul şi am venit la dv. din partea d-lui avocat /.../, pt. a discuta o problemă."

> Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /.../ de la numitul /.../ din Bucureşti /.../ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei, camuflînd tendinţe reacţionare."

> Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /.../ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în S.U.A. care au fost predate delegaţiei interreligioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /.../ la Congresul din Washinton. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /.../a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /.../ personal nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta drepturile omului> nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a nu făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /.../ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /.../ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil."

> Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU ION": /.../ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /.../a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /.../ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu religios - ultimul pînă la 7 februarie cînd /.../a anunţat că se retrage, spre a discuta cu /.../ şi a preîntîmpina o eventuală soldată cu incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că preotul /.../a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu (care nu era altul decît CALCIU). /.../ mitropolitul CORNEANU a spus în esenţă următoarele: /.../Vrea să plece din ţară căutînd un loc mai potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sunt aici atîtea de făcut ?/.../ Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca de aici fără voia bisericii. Dacă totuşi pleacă, se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /.../ Preotul /.../ însuşi a cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile cînd preotul /.../ i-a comunicat mitropolitului că rămîne la cererea de demisie pentru următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /.../. Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei. Pe deasupra procedînd cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină martir ca alţii - aluzie la CALCIU - ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să emigreze nu însă în S.U.A. Arătîndu-i-se netemeinicia afirmaţilor sale şi îndemnîndu-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /.../ a răspuns că s-a gîndit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărîrea luată. Pe aceeaşi poziţie a rămas şi cînd la încheierea audienţei mitropolitul l-a prevenit că nu-i acceptă demisia./.../." În Nota Ofiţerului se consemnează: I.J. Timiş a întreprins măsurile vizînd neutralizarea şi descurajarea lui /.../, mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru."

> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU ION": întrucît preotul caterisit /.../ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /.../ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /.../ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează, /.../a arătat următoarele: Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul CORNEANU /.../ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care persistă, argumentarea mergînd pînă la a recunoaşte aceasta. /.../ a refuzat totuşi să accepte pînă şi concluziile ce decurgeau logic din premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o perspectivă de recuperare."

> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf MUNTEANU ION": Preotul /.../ din Vişag, jud. Timiş , a susţinut între altele că Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /.../ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /.../a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /.../. Chestionat asupra poziţiei sale, /.../ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /.../ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate", biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /.../ să recunoască greşeala în care se află." În Nota Ofiţerului se consemnează: Poziţia pe care se situează preotul /.../ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş , cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /.../ din comuna Măureni jud. Caras Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauz ă."

> Notă de analiză a randamentului informatorului , pe perioada 2 iunie 1980- 20 februarie 1982, din 23.02.1982: /.../ şi-a adus contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre didactice - foşti legionari ori persoane compromise - fără autoritate în faţa elevilor. /.../ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din Occident. /.../ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii, a preotului legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /.../ la începutul lunii octombrie 1981 a avut un infarct miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai candidat şi nici nu a fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc, dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre informîndu-ne cu diverse date utile chiar şi în această situa ţie. Dată fiind funcţia ce o deţine, posibilităţile şi calităţile sale şi că starea sănătăţii îi permite să muncească , apreciez că el ne este util şi propun menţinerea în reţea. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întîlnit mai des şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească momentele ."

> Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului', din 09.12.1988: Numitul CORNEANU Nicolae /.../ a fost recrutat la data de 03.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în leg ătură pînă la data de 06.10.1982, cînd prin adresa /.../ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş, /.../a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ ."

Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei (art. 84 din Constituţia României din 1952, art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice).

În temeiul:

1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3 art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pÁnă la data de 28.08.2007,

DECIDE

Art. 1 Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic - Nicolae Mihail CORNEANU, fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, în Caransebeş, judeţul Caras-Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.

Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.

Furtuna in desert

De ceva vreme urmaresc oarecum indirect (pe blogosfera) evolutia unui eveniment din viata spiritualitatii ortodoxe.
Dau astazi peste un text ce se vrea a fi a unei asociatii care reprezinta laicatul provoslavnic:

...

Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică în timpul cel mai scurt posibil a celor afirmate şi făptuite.

Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.

Iertarea pentru pocăinţa lor spontană pare să fi rezolvat cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării de concepţiile eterodoxe în mod public, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.

...

Si doua cometarii de pe acelasi blog:

1. constantin petre spune:
   iulie 14, 2008 la 3:56 am

   fratilor. nu judecati ca sa nu fiti judecati!!!! eu locuiesc in banat si din totdeauna aici a existat o buna intelegere intre toate cultele ceea ce la voi nu se prea intampla din pacate . ganditiva ca dumnezeu insusi vrea pace si liniste intre oameni . ce a facut mitropolitul? sa cuminecat cu TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS!!!! este pacat? eu zic ca nu > hristos este si ramane acelasi in ori ce biserica ne ducem . se jertfeste pentru noi indiferent de altar . asa ca eu cred ca voi vedeti doar partea cea rea pe cea buna o uitati .

2. marian spune:
   iulie 14, 2008 la 6:29 am

   Domnule Constantin,dumneata nu deosebesti lumina de intuneric,asa de prins esti de umanismul new-ege,incat esti cu totul umflat de iubire,ca Adevarul nu mai conteaza,asa incat ,daca copilul dumitale ar spune “tata”unuia de pe strada care i-a dat un biscuit,cu siguranta nu te-ai supara,nu-i asa?!Dumnezeu vrea pace si liniste intre oameni,dar in adevar,nu in minciuna,caci tot El zice:”Sabie am venit sa aduc pe pamant”.Se vede ca aveti inima buna,dar fara ratiune veti ajunge de ocara ,batjocura dracilor.Pacea lui Hristos este a inimii,nu a pamantului, asa cum va inchipuiti,fiind prins de pseudocredintele globalizatoar-ecumeniste!Rugati pe cineva sa va lumineze cu privire la astfel de probleme,caci “binele nu este bine daca nu e facut bine!”

Saturday afternoon

Vizita de astazi de la Muzeul de arta m-a impresionat. Expozitia permamenta contine o sumedenie de lucrari pe care daca m-ai fin intrebat le-as fi considerat cel putin pe la Muzeul de arta din Bucuresti daca nu Luvru sau altundeva.
Pornind pe la inceputul amiezii catre Muzeu cu gandul sa vedem expozitia de pausi ale Teatrului Puck (care ne-a incantat si pe noi cei mari cu povestea Alba ca Zapada acum mai bine de o luna), ca premiu pentru faptul ca Eli a fost suficient de cuminte astfel incat sa primeasca o recompensa pe saptamana aceasta, am ajuns in cele din urma si la expozitia permanenta de la etajul unu al palatului care gazduieste Muzeul.
Printre artistii gazduiti cei mai de seama sunt Stefan Luchian, Nicolae Grigorescu si Nicolae Tonitza.
Am vazut cu aceasta ocazie in realitate lucrari pe care si acuma mi le aduc aminte din cartile gimnaziului: Carul cu boi, Ciobanita, etc,sau de Luchian: Natura moarta, Garoafe, Crizanteme.
E interesant sa vezi transpus in realitate ceva ce la un moment dat ti se parea atat de departe, de imposibil de atins.
Ne-am plimbat printre tablouri intr-o liniste perturbata doar de scartaitul parchetului sub apasarea pasilor nostrii.
Ai putea zice ca aceste parchete sunt special concepute pentru Muzee (cele nu prea aglomerate de vizitatori) pentru a le permite supraveghetoarelor sa te urmareasca mai discret de la distanta, prin ascultarea scartaitului.
In fine, daca tot este sa fiu la moment de rememorare , acelasi scartait il avea si parchetul Muzeului de arta din Timisoara copilariei mele cand in clasa a doua impreuna cu colegii de clasa supravegheati de tovarasa (pe atunci) invatatoare am vizitat o expozitie despre modul de viata al strabunilor din neolitic, paleolitic, etc. Intr-una din sali era expusa si o macheta de avion si fugitiv, am pus mana pe elicea lui. Posibil sa fi pus mana de mai multe ori pe ea, in imensa curiozitate care ma cuprinsese, caci a doua zi am fost criticat pentru neascultare.
Critica cu efectele ei, iar bataia cu liniarul la de'ste cu ale ei ;-)

Cioran - primul contact

Zilele acestea am realizat un prim contact cu opera lui Cioran. Insa nu direct din scrierile lui ci prin lucrarea de doctorat a vecinului meu Nicu, recent publicata ('Cioran, excesul ca filosofie'). Cu o structura foarte bine inchegata cartea face analiza tipului de filozofie specific cioraniana, adica filozofia excesului.
Una din ideile cele mai interesante despre cioran este faptul ca el recunostea ca prin scris eluda realitatea, pentru el scrisul fiind o defulare a problemei realitatii imediate, astfel reusind sa treaca mai usor peste aceasta.
In prefata uneia dintre cartile publicate, Cioran recunoastea acest lucru si il avertizeaza pe cititor asupra excesului, si face o indrumare de genul 'don't try it home' pentru cei mai slabi de ingeri.
Petre Tutea intr-o cafenea cu Andrei Plesu:
„Pot demonstra oricînd că Emil Cioran nu e pesimist: iau cîţiva burdufi cu brînză de Răşinari şi mă fac că-i uit la el în casă: dacă mă întorc a doua zi, îţi garantez că găsesc coadă de franţuji la uşă şi pe Emilică înşelîndu-i la cîntar.“

Dilema veche - de saptamana aceasta

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Intersul propriu şi interesul public

Simon Gächter e profesor la Facultatea de ştiinţe economice din Nottingham şi se ocupă, între altele, de analiza raportului dintre comportamentul egoist al oamenilor şi comportamentul lor social. De curînd, a dat un interviu revistei Der Spiegel, pe care ar trebui să-l citească atent toţi politicienii, reformatorii, gazetarii, analiştii şi moraliştii români. La prima vedere, dl Gächter nu spune aproape nimic nou. Dar spune lucruri pe care chiar cei care pretind că le ştiu nu le mai spun, cenzuraţi sau autocenzuraţi de o anumită „corectitudine politică“. Iată-le, rezumate pe puncte:
Egoismul e un viciu străvechi, am spune constitutiv, al naturii umane. Pentru a corecta acest viciu în beneficiul interesului comunitar, pedeapsa funcţionează, în general, mai eficient decît răsplata.

Clişeul potrivit căruia capitalismul încurajează comportamentul egoist nu e decît un clişeu. În realitate, cooperarea dintre oameni pe temei altruist e mult mai răspîndită în democraţiile vestice avansate decît în statele cu regim autoritar. În Rusia, Ucraina sau în ţările arabe, înclinaţia spre parazitism şi înşelătorie e mai mare decît în Germania, America, Australia, Anglia sau Elveţia. Caracteristic pentru regimurile autoritare e faptul că ele răstoarnă raportul dintre pedeapsă şi răsplată: nu comportamentul asocial e amendat, ci, dimpotrivă, comportamentul social. Pedepsiţi sînt mai curînd oamenii cumsecade. Ca unii care respectă regulile şi iau în calcul interesul public, ei sînt socotiţi „trădători“ sau, în orice caz, suspecţi. Persoanele cooperante produc secrete complexe de vinovăţie şi deci resentimente. În consecinţă, ele sînt marginalizate, ridiculizate sau supuse unor violente campanii de discreditare. În cazul fostelor ţări comuniste, explicaţia pentru derapajul instinctului social e comunismul însuşi. Deşi comunismul a transformat valorile „colective“ într-o doctrină, în realitate el şi-a încurajat cetăţenii să supravieţuiască pe socoteala eludării lor. „Cooperativele“ nu erau decît asociaţii formale, înlăuntrul cărora indivizii furau pe cont propriu, în interes strict privat.


Senzaţia de arbitrar instituţional, de vulnerabilitate personală, cuplate cu un instinct de conservare exacerbat nu făceau decît să intensifice nevoia fiecăruia de a acţiona în beneficiu propriu, în defavoarea binelui comun. Aşa se face că atrofierea simţului comunitar e, peste tot unde se manifestă, una dintre cauzele cele mai toxice ale înapoierii economice, ale unui nivel de trai scăzut.

Autocraţiile – cele arabe, de pildă – încurajează versiunea malefică a cooperării. Solidaritatea de grup, de clan, de interese prevalează asupra solidarităţii sociale largi. 11 septembrie 2001 n-ar fi fost posibil fără o excelentă cooperare a complotiştilor, o cooperare mergînd pînă la sacrificiu. Organizaţiile mafiote, cartelurile de tot soiul, oligarhiile sînt, de asemenea, exemple îngrijorătoare de cooperare deviată, cu efecte dezastruoase. Aşadar, cooperarea nu e o valoare în sine: ea poate invoca valori sublime („onoarea“, martirajul etc.), dar poate eşua în catastrofă.

Omul are, din păcate, o dublă natură. Într-un context favorabil, el poate face dovada unor calităţi remarcabile, în vreme ce un context prost îi profilează defectele. Regimurile totalitare şi manipularea ideologică scot la suprafaţă tot ce e mai rău în firea fiecăruia dintre noi şi încurajează dizgraţioase derapaje egolatre.

În sfîrşit, se pare că democraţia şi economia de piaţă nu sînt suficiente pentru o reorientare a omului spre o viaţă comunitară igienică. E nevoie de educarea încrederii în ceilalţi şi în instituţiile statului de drept (mai ales în justiţie), de cultivarea transparenţei, a loialităţii şi a sportivităţii. În ce mă priveşte, aş adăuga necesitatea convertirii comunităţii în comuniune, un exerciţiu pe care îl propune, dintotdeauna şi pretutindeni, viaţa spirituală.
Cine are urechi de auzit să audă!

Stepan Project

Powered by eSnips.com

Sacramentum aproach by music

v2. Aseara am fost impreuna cu Eli la unconcert de Muzica. Fiind in postul Pasteluia fost,bineintelesvorba de un concert de muzica Sacra. Printre punctele de de atractie legate de acest concert s-a numarat in primul rand faptul ca Maria a fost una dintre soliste.
La terminarea concertului Eli a urcat pe scena pentru a ii da Mariei buchetul de flori pe care Mela il cumparase pentru aceasta ocazie. Entuziasmul celor din sala a crescut la vederea ei pe scena. La drept vorbind acest lucru nu m-a surprins. Cu totii suntem mai fericiti atunci cand suntem in prezenta unor copii puri, neprihaniti, si mai ales atunci cand acestia ne ofera atentia lor vrem sa le aratam ca aceasta lume, de fapt, nu este atat de odioasa pe cat incercam noi sa o facem. Sau poate suntem si noi mai buni in prezenta lor pentru a le oferi bagajul sentimental necesar pentru a trece mai usor prin viata.
Am ramas inca odatau uimit de caldura si curtuazia cu care conservatoristii de la studenti la profesori s-au intretinut la finele concertului. Imi amintesc de niste vorbe: inginerii nu sunt intelectuali. Dar si reversul: nu orice intelectual este un om cult.
O alta impresie lasata de concertul de aseara a fost misa compusa de Sigismund Toduta.
Ca o reprezentare in imagini a ceea ce am auzit in timpul acestor piese: un fum care se ridica si este alungit, indoit, risipit de un vant rece neregulat.
Compozitia lui Toduta daca ar fi sa o pun in cantar cu Marele Paste rusesc (Nikolai Rimski-Korsakov), as inclina mai degraba spre aceasta adoua versiune.
--------
v1. Concertul de muzica sacra de la Academia de Muzica de aseara a pus-o pe Eli in ipostaza de a pasi pentru prima oara pe o scena sub lumina reflectoarelor.
Concertul i-a avut printre solisti pe Maria Pop. Corul a fost asigurat de ansamblul studentilor academiei.
La final in ropote de aplauze am urcat-o pe Eli pe scena cu un buchet frumos de flori portocalii, pentru a i le da Mariei.
Ropotele de aplauze s-au intetit, entuziasmati de vederea ei pe scena.
Sper ca acest eveniment sa fie de bun augur, si viata sa ii fie plina de admiratori.

Big Bang

Ma uit la acesti pomi care cu o saptamana inainte nu erau decat crengi, pe care cu greu se puteau deslusi de la o oarecare distanta mugurii. Acum in Parcul Mare din Cluj Castanii sunt un Univers in expansiune; au trecut cele sapte zile de creatie.
Pot da umbra necesara pe timp insorit sau pot oferi acoperis in timp de ploaie.
Asa cum s-a intamplat azi. Urmeaza doua zile ploioase.
No problem. Ploaia are un sunet special, pe care regizorul Tarkovski a reusit sa o surprinda de nenumarate ori in operele sale. In drumul prin parc am mers pe o carare facuta de urmele picioarelor celor care stiu mai bine cum se ajunge mai repede la destinatie. Iarba si ploaia sunt o combinatie de neuitat. Daca nu m-as noroi, as sta culcat sa ascult sunetul picurilor pe firele ude.
Tot despre iarba, N. Stanescu:
"...Femeie frumoasa ca firul de iarba ce taie in doua luna varateca..." in interpretarea lui N. Alifantis

Vampires

Se face ca o data demult pe cand pamantul inca nu era rotund iar cerul putea fi atins cu mana, intr-un sat de la poalele muntelui invecinat, oamenii si-au dat seama pentru prima oara de existenta varcolacilor. Din zori prin sat s-a raspandit vestea ca toti satenii sunt panditi de o mare primejdie, aceeasi care il facu pe Ion, acu un an, si pe Marin deaunazi sa paraseasca lumea celor vii, purtand cu ei misterul disparitiei lor bruste si a celor cateva urme rosiateice pe pielea batucita de munca la camp. Dupa cum zise vreaciul din catunul invecinat semnele de pe pieile lor puteau fi cauza nenorocirilor.
Un om cu mare frica de puterile lucrurilor inconjuratoare, vraciul Dormaz, se rezuma la a inspecta partile neacoperite ale trupului. Mai intai a trupului lui Ion, iar acum cel al lui Marin.
Batranul vraci vazu in petele de ieri de pe gatul lui Marin o mare asemanare cu cele memorate acu un an de pe gamba lui Ion. Pete rosii, rotunde cu o oarecare adancitura in piele, doua la numar, parca trei sau patru la Ion, dar cu siguranta se putea trasa o linie dreapta de-a lungul lor. Asta in cazul lui Ion.
*
Povestea de astazi porneste de la banalul usturoi cel care reusea in mintea poporului medieval sa alunge vampirii si de la vechea poveste pe care fiecare locuitor al regiunii Verlans a cunoaste inca de cand sugea la tata mamei sale.
*
Vampirii iti sug singele astfel sorbindu-ti viata, vlaguiindu-te pana la ultimul strop iar in cele din urma ti-l sorb si pe acesta. ultimul strop inseamna ultimul fir de care te poti agata in speranta ca vei reusi sa scapi cu viata.

M-am gandit indelung la modul in care povestea varcolacilor a inceput sa se raspandeasca in vecinatatile in care traim. Acum dupa multi ani de cand aceasta poveste si-a aflat izvorul putem sa ne punem unele semne de intrebare in ceea ce priveste competenta vraciului. Daca lumea lui ar fi avut instrumentele de astazi probabil ca l-am fi acuzat de mall praxis.
Este posibil ca, totusi, acestui om sa i se poata reduce din pedeapsa, datorita unei descoperiri uluitoare facuta chiar cu ocazia acelei intamplari. Dupa parerea mea descoperirea i se poate atribui tocmai vraciului caci el este cel care se ocupa cu feluritele alifii pentru tratarea durerilor.
Daca imi este permis as zice ca pe vremea aceea el era un om cu o relatie aparte cu fiecare element al naturii. Putem asocia aceasta diferenta dintre el si consatenii lui cu diferenta dintre omul modern al anilor 40 din epoca ultimei industrializari cu loc de munca la combinatul de prelucrare a deseurilor aluvionale, si ultimul pictor de natura dematerializanta, cel despre care se spune ca ii facea placere sa picteze Flori, Pasari, Rauri.
Pentru noi cei din epoca in care traim este de neconceput aflarea unei alte preocupari decat dorinta de prosperitate a companiilor in care lucram pe viata, si pentru care suntem de mici adaptati la mediul si obiectul muncii, prin vizite tot mai lungi in halele de productie, sau daca dovedeai un interes mai mare, in birourile de conducere.
Stiu ca acest lucru in vremea pe cand povestea Vampirilor a izvorat nu reprezenta pricipala preocupare a oamenilor, desi si ei erau angajati ai aceleiasi munci intreaga lor viata, si foarte putini cunosteau dorinta vreunui schimbari de mediu.
....

Eu si altii

O intrebare care reapare periodic. Cat de mult te lasi cunoscut si cat de mult te cunosc ceilalti pe tine.
Tocmai mi-am amintit de un episod interesant in legatura cu aceasta intrebare.
Eram pe vremea liceului la bunul meu amic Dan, coleg de clasa, vecin de cartier sau mai bine zis de strada (stateam la doua blocuri distanta). Afara era vara iar noi reparam un aparat foto Zmena (care mai apoi a stat mai bine de un an la mine). Cadrul era unul insorit, soarele inundand mica camera din cartierul muncitoresc al Timisoarei. Acelasi tip de camera ca la mine acasa, acelasi tip de bloc, deci exact aceeasi conditie sociala.
La un moment dat dupa o pauza lunga o intrebare scurta sparge linistea: Dar unde este taica-tu?
Evident ca nu vorbisem niciodata despre acest subiect, deci nu avea de unde sa stie: my father is gone since immemorable times! I never knew him! So I don't know what to say about him.
Am intrebat doar: poftim? Atunci parca si-a revenit si discutia nu a mai continuat.
Intrebarea a iesit din gura lui fara sa vrea.
Pe de alta parte imi dau seama ca poate se gandea oare de ce nu il intreb eu pe el: "Dar unde este taica-tu?" Posibil ca in acea perioada el de fapt sa fi fost mai afectat de lipsa tatalui sau de acasa decat as fi fost eu de eterna lipsa a tatalui meu.
De atunci s-a scurs mult timp. Viata lui poate sa imi fie la fel de straina ca a oricarui alt strain. Peste vechile probleme au aparut altele noi care adauga alte si alte veleitati in sinele propriu. Teribilismul dispare, apare maturitatea cu ale sale inflexibilitati si tabieturi, eventual impartite doar cu cei dintr-o noua familie pe care te stradui cu greu sa o pastrezi cat mai furmoasa, si cat mai lipsita de griji, incercand sa retii grijile pentru tine, si in cele din urma revenind la aceeasi intrebare intrebatoare, cand iti dai seama ca nu esti inteles.

Dimensiunea romaneasca a fiintei

Pornind de la un citat de Nietzsche (Nu putem intelege istoria decat prin aratarea a ceea ce este viu din ea in vremea noastra), Mircea Vulcanescu in cartea sa 'Dimensiunea romaneasca a fiintei' descopera suma ispitelor care alcatuiesc sufletul romanesc. Alunecand inapoi (dincolo de relativism, insa metafizic) pe cararea istoriei realizeaza o decorticare a acestor ispite pana la atingerea a ceea ce este propriu din fiinta romaneasca, adica pana la gasirea aspectelor care nu s-au manifestat ca influente exterioare.
Acest fond, zice el, este neamul tracic, cel al carui spirit,in comparatie cu spiritul neamurilor vestice, cunoaste o infratire cu 'raul - ramul' intocmai ca in scrisoarea a treia a lui Eminescu. Infratirea cu natura, la orice distanta s-ar afla ea (pamant, cer, stele, munti, vai) este pusa in antiteza cu dorinta de stapanire a naturii, de impunere in fata ei, predominanta dincolo.
Putem de aici dezbate doua probleme:
1. legatura acestui spirit tracic cu indemnul biblic primit de Adam: 'Cresteti si va inmultiti, si stapaniti pamantul'
2. Care/cati dintre noi isi pot regasi fondul tracic al sufletului.

Orbitor

La cateva zile dupa echinoctiul de primavara soarele spre apus, la ora terminarii muncii, a tranformat strada pe care se afla firma la care lucrez intr-o feerie a luminii. Cat timp am urmat strada ce se indreapta spre soare am pasit pe razele acestuia ca intr-un miraj.
A venit primavara.
Sentimentul primaverilor mi-a umplut pentru cateva clipe sufletul. Sunt cateva clipe de relaxare in continua lupta cu timpul, cu neputintele.
Sentimentul primaverilor traite in copilarie, atat de diferit de (ne)sentimetul primaverilor maturilor.
In 'Dimensiunea romaneasca a fiintei' a lui Mircea Vulcanescu am descoperit lucruri interesante pe care sunt tentat sa le leg de O istorie dincolo de relativism.
(O mica nuvela inca neterminata.) De fapt este un citat din Nietsche:
'Nu putem intelege istoria decat prin aratarea a ceea ce este viu din ea in timpul nostru.'

Timisoara

Dupa o pauza de aproape un an am poposit pentru cateva ore din nou in Timisoara.
Locurie pentru mine au ramas la fel de familiare si prietenoase ca si in anii mai tineretilor mele, de asta data fiind randul lui Eli sa savureze acest loc asezat si calduros cum este orasul meu natal.
Desi dupa sase ani nostalgiile orasului in care m-am nascut s-au mai domolit inca pastrez o afninitate mai mare pentru el decat pentru orasul de adoptie.
Interesant a fost sa ma intalnesc cu doi dintre fostii mei colegi, chiar si in putinele ore petrecute de asta data acolo. Aceste scurte intalniri m-au facut sa cred ca nu sunt de tot uitat si chiar inevitabila stanjeneala la o intalnire la o asa de indebartata distanta mi-au dat sentimentul ca apartin unui grup, si ca totusi taina sperantei si a prieteniei este actuala si in omul modern.

Ca soarele, ca floarea

Some special music from one of my friends. Enjoy!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Iubire si sacrificiu

Libertate sau puterea obisnuintei

o mie noua sute noua zeci. Dupa evenimentele din decembrie scoala a fost amanata pana prin februarie. In timisoara iarna aceea a fost calduroasa. Pe 22 decembrie in centru am ingenunchiat la Tatal nostru rostit de o piata plina de oameni. toti erau in genunchi cu fata la catedrala.
Am mancat paine, piane alba si calda aruncata din camioanele sosite de la brutarii. inclin sa cred ca nu din zel revolutionar ajungeau aceste masini in centru. mama era alaturi de mine, cineva manca o lamaie. o lamaie. mama intreaba de unde are lamaie, ca nu prea este egalitate in libertatea asta. Omul s-a oferit sa imparta, iar mama si-a dat seama de gafa.
In acea perioada scursa pana la inceputul scolii au sosit si la noi ajutoarele. Camioane intregi de ajutoare. Ploua cu ajutoare. blugi , tenisi adidasi haine de copii de tineri haine colorate interesante, prespalate, creponate.
In prima zi de scoala mama mi-a pregatit uniforma. Robi, dimineata a iesit in acelasi moment cu mine. Si el avea uniforma. Cand am ajuns la colt, langa bara de batut covoare si mirositorul gunoi (acea pubela imensa cu placi concave pe post de ziduri varuite de demult) ne-am cam rusinat cand am vazut o colega in blugi. Ne-am imaginat ca nu ne-ar fi dat voie sa mai intram in uniforma, sau poate ne-am autosugestionat cu acest gand. In cinci minute ne-am intors in hainele libertatii un pic stanjeniti dar si surescitati de nonconformismul nostru. in prima pauza mama s-a infiintat in fata clasei sa ma intrebe ce e cu uniforma lasata acasa. I-am zis ca nu m-au lasat la poarta cu ea...
mama se obisnuise cu uniforma...
profu' de sport m-a luat sa i-l arat pe cel care era la poarta si nu m-a lasat.
Stiam cine a fost la poarta in acea dimineata, dar o sclipire salvatoare m-a salvat dela continuarea penibilului. Am zis ca n-am putut intra pe usa profesorilor.
nici nu stiu daca mama a aflat adevarul pana la urma, cred ca nu.
De atunci s-au asternut atatea...

4, 3, 2

Am urmarit cu sufletul la gura filmul lui mungiu. In sfarsit. 4, 3, 2. Excelent.
Paralel cu povestea simpla pe firul careia se construieste intregul film, regziorul a reusit sa creeze, dupa parerea mea, un personaj principal care reuseste sa vibreze dincolo de ecran. Atmosfera de mare durere sufleteasca este redata de acel dialog intre cele doua colege de camera dupa plecarea doctorului. Un dialog simplu cu intrebari precise, firesti chiar, la care primeste aceleasi raspunsuri evazive, lasand sa se intrevada o tradare din partea prietenei.
O astfel de relatie in care unul doar da si celalat doar asteapta sa primeasca, este incheiata de mungiu cu o tradare de asta data in sens invers, Otilia ne mai implinind dorinta prietenei in legatura cu avortonul.
Relatia celor doua este terminata printr-o masa a tacerii, interpusa intre cele doua fiinte care de acuma vor trebui sa isi reia drumul spre linia de plutire.
Interesanta este si evidentierea conditionarii reactiilor de situatia materiala. Adica o lacuna a expresiilor de libertate atunci cand stii ca ai platit cu bani o camera de hotel, iar demnitatea se afla la un nivel mai scazut decat pretul camerei hotel.
In momentele de cumpana de mare apasare m-am putut observa cum asteptam de fapt o salvare miraculoasa exact ca in filmele holywoodiene. E probabil vorba de un sentiment/gest reflex.

Brother sun, sister moon

Pascal Quignard - Umbre ratacitoare.
Razboi modializat in 1853 la intrarea vaselor americane la porturile Japoneze. Impunerea trade-ului american cu forta.
Consecintele exterminarilor celui de al doilea razboi mondial: none. Teroarea crescanda, printr-o arma mai perfida ca bazuca: banul.
Status actual: sclavia continua, un abis al istoriei in ceea ce priveste cresterea sufletului uman.

Aseara pana la 1 noaptea am urmarit cu interes Brother sun, sister moon de Franco Zeffirelli.
Francesco, nimeni altul decat intemeietorului ordinului Franciscan, revenit dupa trauma razboilului (cruciadelor) este vazut de toti ca fiind un scrintit, el cel ce pana atunci facea afisele cetatii, priveste acum florile, asculta pasarile, umbla pe acoperisuri pentru a saruta o randunica. Minunate imaginile cu campul de maci. Redescoperirea timpului rabdator, frumosului, umanismului.

Chiciura

De dimineata chiciura m-a trezit,
Pe pomii negrii cu multa lumina i-a imbracat
Uitand astfel de bietul asfalt, un prieten intunecat;
Ca de smarald natura s-a oprit
Iesita dintr-o poveste
Sa-mi zica despre un vis infrunzit ce inca nu se inverzeste.

Calauza

Doua-trei ganduri:
- mediul inconjurator (in continua schimbare cu fiecare generatie) devenit ca natura proprie fiintei; sau fiinta integreaza mediul in viata sa (mersul trenului devine cantec de leagan pentru fetita, obosela diminetii lasa loc unei binevenite somnolente in drumul calauzit)
- natura-viata integreaza mediul inconjurator in permanenta in viata sa prin asternerea de straturi de natura peste 'excrescente'. Toate devin in cele din urma parte a naturii, pierzadu-si menirea (meschina) initiala
- zona dezarmeaza. Cine poate lupta cu moartea? Cine poate lupta cu viata? Cine poate lupta cu cele doua ca punte sau motor al zonei?
- zona in care traim: Universul in care ne gasim
- asertiunea despre muzica: nu fara sens ne umple inimile. Dumnezeu a facut muzica pentru om. Muzica este mediul integrat in fiinta.
- accepta-ti zona asa cum este. Este in continua schimbare

La Traviata

Ieri seara incepand cu ora 6 jumate am fost la Traviata, dupa ce Mela a prins doua din ultimele locuri in sala. Spre norocul nostru locurile au fost chiar in ultimul rand, acolo unde Eli a putut sa se ridice pe umerii mei sau sa stea sus pe spatarul scaunului pentru a vedea mai bine.
Decorurile minunat colorate cred ca au impresionat-o mult. Iar in pauza cand auzea gong-ul venea repede la locuri casa 'nu vina gongul peste mine'.
Cu toata oboseala unei zile de gradinita a rezistat pana la capat, o mare realizare pentru cei 3 ani si jumatate ai sai.
De altfel nu este prima opera la care mergem impreuna. Am mai fost la Barbierul din Sevilia, intr-o distributie mai putin exceptionala ca cea de azi (cel putin Barbierul - care mai apoi a venit sa colinde militareste si la mine la firma - avea o tehnica mai putin reusita). Atunci impreuna cu Maria a fost in primul rand unde putea vedea instrumentistii.
De asta data la finalul Traviatei aplauda cu lacrimi in ochi, emotionata de cele ce vazuse.
Reconstituirea reusita a balurilor Parisiene m-au facut sa ma gandesc cat de bine ar putea petrece impreuna angajatii operei la un revelion organizat in house. Decorurile ar fi gratis. Iar buna dispozitie o piesa repetata de prea multe ori ca sa mai puna probleme.

O istorie dincolo de relativism

History beyond borders.

Nu cred ca fata istoriei ca stiinta si-a ajuns inca punctul culminant. Lacunele de cunostinte in ceea ce o priveste nu o recomanda ca pe o stiinta fixa si mai mult ca pe una interpretativa.
Fata istoricului insusi va suferi modificari majore odata cu abordarea unui nou mod de lucru, care sa il situeze dincolo de conditia de om care scruteaza trecutul, si ca pe unul care foloseste viitorul pentru a vedea in trecut.
Cele doua fete ale timpului, viitor si trecut, nu vor fi pentru el decat repere de exprimare.
Ajuns la acest stadiu insa nu imi pot imagina cat folos ar mai avea pentru el exprimarea celor vazute, adica a intamplarilor din trecut la momentul prezent.
Toate acestea se vor petrece atunci cand vom depasi conditia celor care nu isi inteleg prezentul, in genul fiilor calauziti pe timp de noapte de Para de Foc iar ziua in Stalp intunecat, si vom intelege odata pentru totdeauna ca trecutul fuge inca in viitor, si ca este posibil sa retraim in prezent cele intamplate de la inceputul veacurilor si pana acuma.
Desi poate a retrai este putin cam mult spus, cu siguranta istoricul viitorului va avea posibilitatea sa vada lucrurile asa cum erau ele cu Cezar de pilda sau cu Nero sau Galilei, sau va putea sa il vada pe Aristotel si Platon, rasfoind fila cu fila imaginea continua a centronilor, scanati de acestia, ce se indreapta spre marginile universului, ramanand insa la aceeasi distanta de acesta, eventual pana cand aceasta va dori sa se apropie.
Chiar daca in vremurile de demult fotonul era considerat particula fundamentala indivizibila, in vremurile noastre descoperirea esentei fotonului, adica centronul, ne pune in fata unei imense necesitati de a revizui esenta gandirii, a existentei noastre in acest ansamblu de fotoni-centroni ce constituie universul.
Iar revizuirea noastra incepe prin scrutarea trecutului folosind de asta data mijloacele viitorului. Va mai trece mult timp pana sa gasim pe deplin modul in care am putea sa ajungem din urma acesti centroni dar cu siguranta cuvintele spuse in urma cu secole despre fiii oamenilor ca fiind mai intelepti decat fiii luminii isi vor gasi implinirea in cel putin o parte dinte noi si aceasta ar fi de ajuns ca sa putem infrange obstacolele constatei culorilor luminii, sa nu fim furati de glisarea intre culorile curcubeului sau intre razele gama si cele X, si deci sa zburam spre infinit lasand in urma axa trecut-prezent-viitor.
La urma urmei ce inseamna aceasta mare descoperire a anilor nostri. Faptul ca esenta Universului este insasi esenta noastra si ca deci putem iesi din ingustimea axei timpului, adica se adeveresc cuvintele ca nu suntem din aceasta lume ci suntem din aceeasi esenta a esentei luminii si fiind esenta luminii ne vom bucura de acest imens destin al Universului dincolo de marginile planetei noastre.

Legatura aceasta de esenta cu tot ceea ce ma inconjoara pana la marginile infinitului ma face sa simt ca ne putem regasi oriunde in aceasta imensitate ca fiind la noi acasa, intelegand astfel si o modalitate de implimnire a promisiunilor escatologice religioase.

De vei pleca cu un astfel de echipaj spre departatele taramuri ale trecutului, vei ajunge in primul rand la momentul despartirii de prezentul continuu moment la care imaginea centronilor izvorati in chiar momentul dinaintea intrarii in infinit de pe chipul tau, va revela temerile dar si increderea unei mari revelatii. Si atunci te vei bucura ca pasul important este facut si vei inainta pe cursul fluxului de fotocentroni spre un trecut mai indepartat, de pilda spre copilaria ta, si iti vei aduce aminte de momentul in care ai pipait cu gandul aceasta imensa infratire cu tot cea ceea ce ne inconjoara, cand in mojlocul unui puseu de plans de la varsta de trei ani sau pate chiar mai putin te gandeai daca intr-adevar plangi tu sau plange cu tine tot universul. Si nu numai atat, te-ai intrebat de fapt cine esti, si cum se face ca simti aceasta mare legatura cu alti copii care au mai plans la fel ca tine poate in alt veac, dar plansul tau nu este altceva decat reluarea plansului lui, si parca nu plangi tu prin tine ci plange acel copil necunoscut de la un alt colt al lumii din alt timp prin tine, si ca deci identitatea noastra este atat de asemanatoare ca am putea spune ca atunci cand cineva de pe un continent infometat sufera de foame tie ar trebui sa iti vina sa plangi.

Si te feliciti pentru aceasta intrevedere a lucrurilor din timpul copilariei tale, si te bucuri ca lucrurile sunt asa cum ti le imaginai si ca iata acuma, cand calatoresti dincolo de spatiu si timp, cu viteza mai mare ca cea a centronilor, stabilita inca din secolul XX la constata fitezei luminii ca o imensa bariera de care nu pot trece decat cei ce indraznesc, cand fluxul centronilor, asemeni unui poze facuta noaptea in plina strada pe care s-a imprimat mersul farurilor de masina, iti dezvaluie fiecare cotlon de adevar pe care doresti sa il cercetezi.

Acest flux de centroni porneste din mijlocul soarelui, iar la frecventa razelor alfa, trec prin toate lucrurile intalnite pastrand in ei amintirea acestei treceri , fiind astfel un depozitar de informatie infinta, care fuge spre marginile universului cu viteza luminii. De vrei sa aflii istoria anilor trecuti va fi nevoie sa ii prinzi din urma si sa ii citesti la fel cum ai citi o carte de istorie insa de data asta nu va mai fi vorba de o interpretare ci de vederea exacta a modului in care s-a intamplat.

Si trecand de imaginea copilariei tale vei cerceta copilaria a sute de alti copii si vei descoperi ca tuturor le-a fost data la un moment dat aceasta revelatie. Si este corect sa fie asa din moment ce insasi esenta naturii noastre ne leaga.

Si te gandesti apoi mergand mai departe pe fluxul centronilor din vremuri indepartate ca desi pe axa timpului continuu oamenii au avut impresia ca sunt singurii locuitori ai acestui univers, acum se poate considera ca impartim universul nu numai cu stramosi nostri ci si cu fiii fiilor nostri, si canimic din ce a existat vreodata in acest univers nu s-a pierdut caci acesta este un principiu fundamental de mult cunoscut, nimic nu se pierde totul se tranforma la care acum se poate adauga si faptul ca se depoziteaza undeva in departari, spre infinit, lasandu-se cunoscut celor ce cauta.