Eu si altii

O intrebare care reapare periodic. Cat de mult te lasi cunoscut si cat de mult te cunosc ceilalti pe tine.
Tocmai mi-am amintit de un episod interesant in legatura cu aceasta intrebare.
Eram pe vremea liceului la bunul meu amic Dan, coleg de clasa, vecin de cartier sau mai bine zis de strada (stateam la doua blocuri distanta). Afara era vara iar noi reparam un aparat foto Zmena (care mai apoi a stat mai bine de un an la mine). Cadrul era unul insorit, soarele inundand mica camera din cartierul muncitoresc al Timisoarei. Acelasi tip de camera ca la mine acasa, acelasi tip de bloc, deci exact aceeasi conditie sociala.
La un moment dat dupa o pauza lunga o intrebare scurta sparge linistea: Dar unde este taica-tu?
Evident ca nu vorbisem niciodata despre acest subiect, deci nu avea de unde sa stie: my father is gone since immemorable times! I never knew him! So I don't know what to say about him.
Am intrebat doar: poftim? Atunci parca si-a revenit si discutia nu a mai continuat.
Intrebarea a iesit din gura lui fara sa vrea.
Pe de alta parte imi dau seama ca poate se gandea oare de ce nu il intreb eu pe el: "Dar unde este taica-tu?" Posibil ca in acea perioada el de fapt sa fi fost mai afectat de lipsa tatalui sau de acasa decat as fi fost eu de eterna lipsa a tatalui meu.
De atunci s-a scurs mult timp. Viata lui poate sa imi fie la fel de straina ca a oricarui alt strain. Peste vechile probleme au aparut altele noi care adauga alte si alte veleitati in sinele propriu. Teribilismul dispare, apare maturitatea cu ale sale inflexibilitati si tabieturi, eventual impartite doar cu cei dintr-o noua familie pe care te stradui cu greu sa o pastrezi cat mai furmoasa, si cat mai lipsita de griji, incercand sa retii grijile pentru tine, si in cele din urma revenind la aceeasi intrebare intrebatoare, cand iti dai seama ca nu esti inteles.