Timisoara

Dupa o pauza de aproape un an am poposit pentru cateva ore din nou in Timisoara.
Locurie pentru mine au ramas la fel de familiare si prietenoase ca si in anii mai tineretilor mele, de asta data fiind randul lui Eli sa savureze acest loc asezat si calduros cum este orasul meu natal.
Desi dupa sase ani nostalgiile orasului in care m-am nascut s-au mai domolit inca pastrez o afninitate mai mare pentru el decat pentru orasul de adoptie.
Interesant a fost sa ma intalnesc cu doi dintre fostii mei colegi, chiar si in putinele ore petrecute de asta data acolo. Aceste scurte intalniri m-au facut sa cred ca nu sunt de tot uitat si chiar inevitabila stanjeneala la o intalnire la o asa de indebartata distanta mi-au dat sentimentul ca apartin unui grup, si ca totusi taina sperantei si a prieteniei este actuala si in omul modern.

Ca soarele, ca floarea

Some special music from one of my friends. Enjoy!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Iubire si sacrificiu

Libertate sau puterea obisnuintei

o mie noua sute noua zeci. Dupa evenimentele din decembrie scoala a fost amanata pana prin februarie. In timisoara iarna aceea a fost calduroasa. Pe 22 decembrie in centru am ingenunchiat la Tatal nostru rostit de o piata plina de oameni. toti erau in genunchi cu fata la catedrala.
Am mancat paine, piane alba si calda aruncata din camioanele sosite de la brutarii. inclin sa cred ca nu din zel revolutionar ajungeau aceste masini in centru. mama era alaturi de mine, cineva manca o lamaie. o lamaie. mama intreaba de unde are lamaie, ca nu prea este egalitate in libertatea asta. Omul s-a oferit sa imparta, iar mama si-a dat seama de gafa.
In acea perioada scursa pana la inceputul scolii au sosit si la noi ajutoarele. Camioane intregi de ajutoare. Ploua cu ajutoare. blugi , tenisi adidasi haine de copii de tineri haine colorate interesante, prespalate, creponate.
In prima zi de scoala mama mi-a pregatit uniforma. Robi, dimineata a iesit in acelasi moment cu mine. Si el avea uniforma. Cand am ajuns la colt, langa bara de batut covoare si mirositorul gunoi (acea pubela imensa cu placi concave pe post de ziduri varuite de demult) ne-am cam rusinat cand am vazut o colega in blugi. Ne-am imaginat ca nu ne-ar fi dat voie sa mai intram in uniforma, sau poate ne-am autosugestionat cu acest gand. In cinci minute ne-am intors in hainele libertatii un pic stanjeniti dar si surescitati de nonconformismul nostru. in prima pauza mama s-a infiintat in fata clasei sa ma intrebe ce e cu uniforma lasata acasa. I-am zis ca nu m-au lasat la poarta cu ea...
mama se obisnuise cu uniforma...
profu' de sport m-a luat sa i-l arat pe cel care era la poarta si nu m-a lasat.
Stiam cine a fost la poarta in acea dimineata, dar o sclipire salvatoare m-a salvat dela continuarea penibilului. Am zis ca n-am putut intra pe usa profesorilor.
nici nu stiu daca mama a aflat adevarul pana la urma, cred ca nu.
De atunci s-au asternut atatea...

4, 3, 2

Am urmarit cu sufletul la gura filmul lui mungiu. In sfarsit. 4, 3, 2. Excelent.
Paralel cu povestea simpla pe firul careia se construieste intregul film, regziorul a reusit sa creeze, dupa parerea mea, un personaj principal care reuseste sa vibreze dincolo de ecran. Atmosfera de mare durere sufleteasca este redata de acel dialog intre cele doua colege de camera dupa plecarea doctorului. Un dialog simplu cu intrebari precise, firesti chiar, la care primeste aceleasi raspunsuri evazive, lasand sa se intrevada o tradare din partea prietenei.
O astfel de relatie in care unul doar da si celalat doar asteapta sa primeasca, este incheiata de mungiu cu o tradare de asta data in sens invers, Otilia ne mai implinind dorinta prietenei in legatura cu avortonul.
Relatia celor doua este terminata printr-o masa a tacerii, interpusa intre cele doua fiinte care de acuma vor trebui sa isi reia drumul spre linia de plutire.
Interesanta este si evidentierea conditionarii reactiilor de situatia materiala. Adica o lacuna a expresiilor de libertate atunci cand stii ca ai platit cu bani o camera de hotel, iar demnitatea se afla la un nivel mai scazut decat pretul camerei hotel.
In momentele de cumpana de mare apasare m-am putut observa cum asteptam de fapt o salvare miraculoasa exact ca in filmele holywoodiene. E probabil vorba de un sentiment/gest reflex.