Brother sun, sister moon

Pascal Quignard - Umbre ratacitoare.
Razboi modializat in 1853 la intrarea vaselor americane la porturile Japoneze. Impunerea trade-ului american cu forta.
Consecintele exterminarilor celui de al doilea razboi mondial: none. Teroarea crescanda, printr-o arma mai perfida ca bazuca: banul.
Status actual: sclavia continua, un abis al istoriei in ceea ce priveste cresterea sufletului uman.

Aseara pana la 1 noaptea am urmarit cu interes Brother sun, sister moon de Franco Zeffirelli.
Francesco, nimeni altul decat intemeietorului ordinului Franciscan, revenit dupa trauma razboilului (cruciadelor) este vazut de toti ca fiind un scrintit, el cel ce pana atunci facea afisele cetatii, priveste acum florile, asculta pasarile, umbla pe acoperisuri pentru a saruta o randunica. Minunate imaginile cu campul de maci. Redescoperirea timpului rabdator, frumosului, umanismului.

Chiciura

De dimineata chiciura m-a trezit,
Pe pomii negrii cu multa lumina i-a imbracat
Uitand astfel de bietul asfalt, un prieten intunecat;
Ca de smarald natura s-a oprit
Iesita dintr-o poveste
Sa-mi zica despre un vis infrunzit ce inca nu se inverzeste.

Calauza

Doua-trei ganduri:
- mediul inconjurator (in continua schimbare cu fiecare generatie) devenit ca natura proprie fiintei; sau fiinta integreaza mediul in viata sa (mersul trenului devine cantec de leagan pentru fetita, obosela diminetii lasa loc unei binevenite somnolente in drumul calauzit)
- natura-viata integreaza mediul inconjurator in permanenta in viata sa prin asternerea de straturi de natura peste 'excrescente'. Toate devin in cele din urma parte a naturii, pierzadu-si menirea (meschina) initiala
- zona dezarmeaza. Cine poate lupta cu moartea? Cine poate lupta cu viata? Cine poate lupta cu cele doua ca punte sau motor al zonei?
- zona in care traim: Universul in care ne gasim
- asertiunea despre muzica: nu fara sens ne umple inimile. Dumnezeu a facut muzica pentru om. Muzica este mediul integrat in fiinta.
- accepta-ti zona asa cum este. Este in continua schimbare

La Traviata

Ieri seara incepand cu ora 6 jumate am fost la Traviata, dupa ce Mela a prins doua din ultimele locuri in sala. Spre norocul nostru locurile au fost chiar in ultimul rand, acolo unde Eli a putut sa se ridice pe umerii mei sau sa stea sus pe spatarul scaunului pentru a vedea mai bine.
Decorurile minunat colorate cred ca au impresionat-o mult. Iar in pauza cand auzea gong-ul venea repede la locuri casa 'nu vina gongul peste mine'.
Cu toata oboseala unei zile de gradinita a rezistat pana la capat, o mare realizare pentru cei 3 ani si jumatate ai sai.
De altfel nu este prima opera la care mergem impreuna. Am mai fost la Barbierul din Sevilia, intr-o distributie mai putin exceptionala ca cea de azi (cel putin Barbierul - care mai apoi a venit sa colinde militareste si la mine la firma - avea o tehnica mai putin reusita). Atunci impreuna cu Maria a fost in primul rand unde putea vedea instrumentistii.
De asta data la finalul Traviatei aplauda cu lacrimi in ochi, emotionata de cele ce vazuse.
Reconstituirea reusita a balurilor Parisiene m-au facut sa ma gandesc cat de bine ar putea petrece impreuna angajatii operei la un revelion organizat in house. Decorurile ar fi gratis. Iar buna dispozitie o piesa repetata de prea multe ori ca sa mai puna probleme.

O istorie dincolo de relativism

History beyond borders.

Nu cred ca fata istoriei ca stiinta si-a ajuns inca punctul culminant. Lacunele de cunostinte in ceea ce o priveste nu o recomanda ca pe o stiinta fixa si mai mult ca pe una interpretativa.
Fata istoricului insusi va suferi modificari majore odata cu abordarea unui nou mod de lucru, care sa il situeze dincolo de conditia de om care scruteaza trecutul, si ca pe unul care foloseste viitorul pentru a vedea in trecut.
Cele doua fete ale timpului, viitor si trecut, nu vor fi pentru el decat repere de exprimare.
Ajuns la acest stadiu insa nu imi pot imagina cat folos ar mai avea pentru el exprimarea celor vazute, adica a intamplarilor din trecut la momentul prezent.
Toate acestea se vor petrece atunci cand vom depasi conditia celor care nu isi inteleg prezentul, in genul fiilor calauziti pe timp de noapte de Para de Foc iar ziua in Stalp intunecat, si vom intelege odata pentru totdeauna ca trecutul fuge inca in viitor, si ca este posibil sa retraim in prezent cele intamplate de la inceputul veacurilor si pana acuma.
Desi poate a retrai este putin cam mult spus, cu siguranta istoricul viitorului va avea posibilitatea sa vada lucrurile asa cum erau ele cu Cezar de pilda sau cu Nero sau Galilei, sau va putea sa il vada pe Aristotel si Platon, rasfoind fila cu fila imaginea continua a centronilor, scanati de acestia, ce se indreapta spre marginile universului, ramanand insa la aceeasi distanta de acesta, eventual pana cand aceasta va dori sa se apropie.
Chiar daca in vremurile de demult fotonul era considerat particula fundamentala indivizibila, in vremurile noastre descoperirea esentei fotonului, adica centronul, ne pune in fata unei imense necesitati de a revizui esenta gandirii, a existentei noastre in acest ansamblu de fotoni-centroni ce constituie universul.
Iar revizuirea noastra incepe prin scrutarea trecutului folosind de asta data mijloacele viitorului. Va mai trece mult timp pana sa gasim pe deplin modul in care am putea sa ajungem din urma acesti centroni dar cu siguranta cuvintele spuse in urma cu secole despre fiii oamenilor ca fiind mai intelepti decat fiii luminii isi vor gasi implinirea in cel putin o parte dinte noi si aceasta ar fi de ajuns ca sa putem infrange obstacolele constatei culorilor luminii, sa nu fim furati de glisarea intre culorile curcubeului sau intre razele gama si cele X, si deci sa zburam spre infinit lasand in urma axa trecut-prezent-viitor.
La urma urmei ce inseamna aceasta mare descoperire a anilor nostri. Faptul ca esenta Universului este insasi esenta noastra si ca deci putem iesi din ingustimea axei timpului, adica se adeveresc cuvintele ca nu suntem din aceasta lume ci suntem din aceeasi esenta a esentei luminii si fiind esenta luminii ne vom bucura de acest imens destin al Universului dincolo de marginile planetei noastre.

Legatura aceasta de esenta cu tot ceea ce ma inconjoara pana la marginile infinitului ma face sa simt ca ne putem regasi oriunde in aceasta imensitate ca fiind la noi acasa, intelegand astfel si o modalitate de implimnire a promisiunilor escatologice religioase.

De vei pleca cu un astfel de echipaj spre departatele taramuri ale trecutului, vei ajunge in primul rand la momentul despartirii de prezentul continuu moment la care imaginea centronilor izvorati in chiar momentul dinaintea intrarii in infinit de pe chipul tau, va revela temerile dar si increderea unei mari revelatii. Si atunci te vei bucura ca pasul important este facut si vei inainta pe cursul fluxului de fotocentroni spre un trecut mai indepartat, de pilda spre copilaria ta, si iti vei aduce aminte de momentul in care ai pipait cu gandul aceasta imensa infratire cu tot cea ceea ce ne inconjoara, cand in mojlocul unui puseu de plans de la varsta de trei ani sau pate chiar mai putin te gandeai daca intr-adevar plangi tu sau plange cu tine tot universul. Si nu numai atat, te-ai intrebat de fapt cine esti, si cum se face ca simti aceasta mare legatura cu alti copii care au mai plans la fel ca tine poate in alt veac, dar plansul tau nu este altceva decat reluarea plansului lui, si parca nu plangi tu prin tine ci plange acel copil necunoscut de la un alt colt al lumii din alt timp prin tine, si ca deci identitatea noastra este atat de asemanatoare ca am putea spune ca atunci cand cineva de pe un continent infometat sufera de foame tie ar trebui sa iti vina sa plangi.

Si te feliciti pentru aceasta intrevedere a lucrurilor din timpul copilariei tale, si te bucuri ca lucrurile sunt asa cum ti le imaginai si ca iata acuma, cand calatoresti dincolo de spatiu si timp, cu viteza mai mare ca cea a centronilor, stabilita inca din secolul XX la constata fitezei luminii ca o imensa bariera de care nu pot trece decat cei ce indraznesc, cand fluxul centronilor, asemeni unui poze facuta noaptea in plina strada pe care s-a imprimat mersul farurilor de masina, iti dezvaluie fiecare cotlon de adevar pe care doresti sa il cercetezi.

Acest flux de centroni porneste din mijlocul soarelui, iar la frecventa razelor alfa, trec prin toate lucrurile intalnite pastrand in ei amintirea acestei treceri , fiind astfel un depozitar de informatie infinta, care fuge spre marginile universului cu viteza luminii. De vrei sa aflii istoria anilor trecuti va fi nevoie sa ii prinzi din urma si sa ii citesti la fel cum ai citi o carte de istorie insa de data asta nu va mai fi vorba de o interpretare ci de vederea exacta a modului in care s-a intamplat.

Si trecand de imaginea copilariei tale vei cerceta copilaria a sute de alti copii si vei descoperi ca tuturor le-a fost data la un moment dat aceasta revelatie. Si este corect sa fie asa din moment ce insasi esenta naturii noastre ne leaga.

Si te gandesti apoi mergand mai departe pe fluxul centronilor din vremuri indepartate ca desi pe axa timpului continuu oamenii au avut impresia ca sunt singurii locuitori ai acestui univers, acum se poate considera ca impartim universul nu numai cu stramosi nostri ci si cu fiii fiilor nostri, si canimic din ce a existat vreodata in acest univers nu s-a pierdut caci acesta este un principiu fundamental de mult cunoscut, nimic nu se pierde totul se tranforma la care acum se poate adauga si faptul ca se depoziteaza undeva in departari, spre infinit, lasandu-se cunoscut celor ce cauta.