Locurie pentru mine au ramas la fel de familiare si prietenoase ca si in anii mai tineretilor mele, de asta data fiind randul lui Eli sa savureze acest loc asezat si calduros cum este orasul meu natal.
Desi dupa sase ani nostalgiile orasului in care m-am nascut s-au mai domolit inca pastrez o afninitate mai mare pentru el decat pentru orasul de adoptie.
Interesant a fost sa ma intalnesc cu doi dintre fostii mei colegi, chiar si in putinele ore petrecute de asta data acolo. Aceste scurte intalniri m-au facut sa cred ca nu sunt de tot uitat si chiar inevitabila stanjeneala la o intalnire la o asa de indebartata distanta mi-au dat sentimentul ca apartin unui grup, si ca totusi taina sperantei si a prieteniei este actuala si in omul modern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu