o mie noua sute noua zeci. Dupa evenimentele din decembrie scoala a fost amanata pana prin februarie. In timisoara iarna aceea a fost calduroasa. Pe 22 decembrie in centru am ingenunchiat la Tatal nostru rostit de o piata plina de oameni. toti erau in genunchi cu fata la catedrala.
Am mancat paine, piane alba si calda aruncata din camioanele sosite de la brutarii. inclin sa cred ca nu din zel revolutionar ajungeau aceste masini in centru. mama era alaturi de mine, cineva manca o lamaie. o lamaie. mama intreaba de unde are lamaie, ca nu prea este egalitate in libertatea asta. Omul s-a oferit sa imparta, iar mama si-a dat seama de gafa.
In acea perioada scursa pana la inceputul scolii au sosit si la noi ajutoarele. Camioane intregi de ajutoare. Ploua cu ajutoare. blugi , tenisi adidasi haine de copii de tineri haine colorate interesante, prespalate, creponate.
In prima zi de scoala mama mi-a pregatit uniforma. Robi, dimineata a iesit in acelasi moment cu mine. Si el avea uniforma. Cand am ajuns la colt, langa bara de batut covoare si mirositorul gunoi (acea pubela imensa cu placi concave pe post de ziduri varuite de demult) ne-am cam rusinat cand am vazut o colega in blugi. Ne-am imaginat ca nu ne-ar fi dat voie sa mai intram in uniforma, sau poate ne-am autosugestionat cu acest gand. In cinci minute ne-am intors in hainele libertatii un pic stanjeniti dar si surescitati de nonconformismul nostru. in prima pauza mama s-a infiintat in fata clasei sa ma intrebe ce e cu uniforma lasata acasa. I-am zis ca nu m-au lasat la poarta cu ea...
mama se obisnuise cu uniforma...
profu' de sport m-a luat sa i-l arat pe cel care era la poarta si nu m-a lasat.
Stiam cine a fost la poarta in acea dimineata, dar o sclipire salvatoare m-a salvat dela continuarea penibilului. Am zis ca n-am putut intra pe usa profesorilor.
nici nu stiu daca mama a aflat adevarul pana la urma, cred ca nu.
De atunci s-au asternut atatea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Nu stiu daca ai observat, dar unele scoli s-au intors din nou la uniforme. Ceea ce pana la urma nu e chiar asa de rau. Mie mi-a parut oarecum rau dupa uniforma pe care a trebuit s-o "uit" acasa, dupa 89. Probabil pentru ca n-am considerat niciodata ca libertate inseamna sa poti purta blugi sau orice altceva la scoala. Poate sunt eu mai de moda veche, cine stie...
Draga anonim, multumesc de comentariu.
Nu purtarea unei anumite imbracaminti iti da libertate, ci libertatea este castigata atunci cand te poti debarasa de ceea ce este al tau dar exterior fiintei tale.
Si libertatea ta interioara afecteaza si libertatea altora, unii chiar o pot sugruma tocmai din puterea obisnuintei cu puterea cu care sunt inzestrati asupra celorlalti. Vezi 'lichelele' care nu au reusit sa raspunda la apelul 'societatii civile' din decembrie '89.
Nu sunt sigur ca am inteles ce ai vrut sa spui. Libertatea e oricum un ideal de care se apropie probabil doar bastinasii din Noua Guinee (sau altii care traiesc asemeni lor). Si asta pentru ca ei nu au fost tentati sau poluati de "modernisme". Ei nu se lupta pentru bani si pentru chestii materiale, sau daca o fac, o fac intr-o masura mai mica, atat cat sa supravietuiasca.
Cat despre lichelele noastre, de acord, insa si ele provin tot din randul poporului, asta e partea trista, atat din vechea generatie cat si din randul tinerilor, care au invatat foarte bine ce inseamna politica autohtona si cum se fenteaza legea.
Nu plang de mila actualei generatii ca este supusa unor tentatii mai mari ca in trecut.
Libertatea este o imparatie la fel de greu de castigat acuma ca si acum o mie de ani. Ce este cel mai interesant este faptul ca suntem cu totii invitati sa o castigam.
Iar daca nu o castigam, sau macar sa incercam escaladarea meterezelor, nu e din cauza modernismelor.
"I trust I make myself obscure". :-)
Trimiteți un comentariu