La cateva zile dupa echinoctiul de primavara soarele spre apus, la ora terminarii muncii, a tranformat strada pe care se afla firma la care lucrez intr-o feerie a luminii. Cat timp am urmat strada ce se indreapta spre soare am pasit pe razele acestuia ca intr-un miraj.
A venit primavara.
Sentimentul primaverilor mi-a umplut pentru cateva clipe sufletul. Sunt cateva clipe de relaxare in continua lupta cu timpul, cu neputintele.
Sentimentul primaverilor traite in copilarie, atat de diferit de (ne)sentimetul primaverilor maturilor.
In 'Dimensiunea romaneasca a fiintei' a lui Mircea Vulcanescu am descoperit lucruri interesante pe care sunt tentat sa le leg de O istorie dincolo de relativism.
(O mica nuvela inca neterminata.) De fapt este un citat din Nietsche:
'Nu putem intelege istoria decat prin aratarea a ceea ce este viu din ea in timpul nostru.'
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu