joi, 17 iulie 2008

Furtuna in desert

De ceva vreme urmaresc oarecum indirect (pe blogosfera) evolutia unui eveniment din viata spiritualitatii ortodoxe.
Dau astazi peste un text ce se vrea a fi a unei asociatii care reprezinta laicatul provoslavnic:

...

Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică în timpul cel mai scurt posibil a celor afirmate şi făptuite.

Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.

Iertarea pentru pocăinţa lor spontană pare să fi rezolvat cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării de concepţiile eterodoxe în mod public, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.

...

Si doua cometarii de pe acelasi blog:
  1. constantin petre spune:

    fratilor. nu judecati ca sa nu fiti judecati!!!! eu locuiesc in banat si din totdeauna aici a existat o buna intelegere intre toate cultele ceea ce la voi nu se prea intampla din pacate . ganditiva ca dumnezeu insusi vrea pace si liniste intre oameni . ce a facut mitropolitul? sa cuminecat cu TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS!!!! este pacat? eu zic ca nu > hristos este si ramane acelasi in ori ce biserica ne ducem . se jertfeste pentru noi indiferent de altar . asa ca eu cred ca voi vedeti doar partea cea rea pe cea buna o uitati .

  2. marian spune:

    Domnule Constantin,dumneata nu deosebesti lumina de intuneric,asa de prins esti de umanismul new-ege,incat esti cu totul umflat de iubire,ca Adevarul nu mai conteaza,asa incat ,daca copilul dumitale ar spune “tata”unuia de pe strada care i-a dat un biscuit,cu siguranta nu te-ai supara,nu-i asa?!Dumnezeu vrea pace si liniste intre oameni,dar in adevar,nu in minciuna,caci tot El zice:”Sabie am venit sa aduc pe pamant”.Se vede ca aveti inima buna,dar fara ratiune veti ajunge de ocara ,batjocura dracilor.Pacea lui Hristos este a inimii,nu a pamantului, asa cum va inchipuiti,fiind prins de pseudocredintele globalizatoar-ecumeniste!Rugati pe cineva sa va lumineze cu privire la astfel de probleme,caci “binele nu este bine daca nu e facut bine!”

Niciun comentariu: