Citind Arhipelagul Gulag al lui Soljenitan, imi pare tot mai reala prezumtia ca mai tot din ceea ce securitatea statului a last in urma poate sa fie o mare de inventii.
La modul in care decurgeau anchetele, la barbaria (eufemistic spus) la care erau supusi cei arestati nimic din ceea ce au declarat nu poate fi luat in serios.
De ce nu ar fi acelasi lucru si cu depozitiile informatorilor.
Securitatea trebuia sa existe, oamenii care o compuneau erau cei care trebuiau sa isi justifice prezenta acolo. Se temeau si ei sa nu ramana fara de paine.
Preferau in acest fel sa gasesaca chiar si acolo unde nu era: sabotaj la adresa sistemului, contrarevolutionari, spioni, etc. Spmulgeau declaratiile cu tehnici neintalnite nici in evul mediu.
Unde sunt acesti tortionari? Sunt bine mersi. Probabil ca primesc pensii frumusele, si urmaresc din fotoliul lor stirile de la televizor. Linistiti.
Asadar dosarele informatorilor, sunt apa de ploaie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu