Eforie - Euforie -

La intoarcerea din Franta, pe drumul spre casa, inserarea ne-a prins pe undeva prin apropierea Munchenului. Cautand un hotel la care sa inoptam am fost nevoiti sa inaintam spre interiorul orasului, unde la un moment dat am dat peste un hotel la care am gasit ultima camera libera.

Toate hotelele din preajma autostrazilor erau pline asa ca nu am mai stat prea mult pe ganduri la alegerea camerei. 

Hotelul, discret pentru faptul ca avea cam 4 etaje, avea la parter un resturant. Petrecerea era inceputa la momentul la care ma ajuns noi, si tin minte ca am fost impresionat de modul in care acesti vestici petreceau. Nu stiu daca era nunta, botez sau altceva, insa se canta, live, printre mese, de cea ce mi-a parut mie a fi o cantareata de opera. Vocea ii era impostata, si probabil din cauza asta am ramas cu impresia ca de fapt era o petrecere a unor actori. La acest lucru se adauga si faptul ca dupa numarul ei a venit randul unui bariton. Cnatecele nu erau insa din arii celebre ci pareau mai degraba a fi un fel de cantece traditionale care sa canta la astfel de ocazii, poate chiar si cu cateva improvizatii. Fara acompaniament. Ceilallti zambeau desigur si priveau admirativ catre cel care canta. Petrecerea era intima, nu se statea cala spectacol. Am ramas asadar cu gustul unei petreceri la care mmi-ar fi placut sa particip in calitate de cunoscut.

Rar imi este dat sa intalnesc asa ceva in  acest colt de pamant unde am crescut si locuiesc.

In comparatie cu ceea ce autoritatile noastre tembele pot sa organizeze, chiar si pentrecerea de cartier din Barcelona la care am participat in primavara anului trecut mi se pare o mare realizare. 

Petrecerea a fost simpla, in aer liber, intr-un cartier linistit, la doua strazi de hotelul Lami in care am fost cazati.

Cartierul se cheama Esplugues De Llobregat.  E adevarat ca petrecaretii erau mai multi de varsta a treia, insa printre ei erau amestecati si tineri.

O fanfara oferea fundalul sonor cu cantece traditionale, la care cei prezenti dansau in cerc, un fel de hora. 

Posibil ca momentele mele de relaxare, de concediu, sa dea o nota de apreciere mai mare acestor pentreceri decat daca ar fi fost organizate de romani, mai ales pentru faptul ca nu intelegeam ce se vorbeste in randul acestor oameni.

Poate si acest lucru ma face sa prefer concediile in strainatate. Daca nu intelegi problemele localnicilor, iti este mia usor sa te relaxezi tu insuti, si sa consider acel loc, un loc mai aprope de perfectiune.

Doar o singura data am intalnit, in sejurul pe care l-am petrecut la Barcelona impreuna cu Mela la implinirea celor 6 ani de la casatorie, o persoana  pe carei fata se citea anxietatea. 

Asa a inceput deci anul 2008 in privinta concediilor.

Cat despre vacanta la mare unde am stat aproape 3 saptamani de la sfarsitul lui Iuliu pana la mijlocul lui August lucrurile stau diferit.

Aici am fost printre ai nostrii. 

Am stat in statiunea Eforie Sud. O statiune relativ linistita, care nu nea- pus atat de multe probleme pe cat ne-ar fi pus sa zicem Costinestiul (o statiune foarte apreciata de studenti). Este oarecum ami retrasa, nu sunt asa multe hoteluri. 

Totusi in saptamanile in care am stat in fiecare seara se organizau la teatrul de vara din centrul statiunii concerte. Concertele erau sponsorizate de un anume Guta (un nume cu o rezonanta putin hazlie in romana), care oferea si 10% reducere din pretul biletului.

Invitati: foste si actuale vedete din viata Romaniei. 

Printre acestea si Mirablea Dauer. Una din vocile importante ale Romaniei inainte de 1989. Strada unde am stat in gazda, dadea chiar in parcul Tetrului mare, si in linistea inserarii auzeam printre fosnitul frunzelor de copac, de la 500 de metri cantece pe le apreciez in continuare. 

Restul invitatilor m-au lasat rece.

Chiar daca nu toti erau manelisti toate concertele purtau pentru mine acelasi stigmat al muzicii proaste. Prost compuse si prost cantate. 

Ziua lui Eli am sarbatorit-o in Eforie. A implinit 4 ani pe cand eram la plaja, insa tortul a fost unul de nisip, deoarece nici eu nici Eli nu am stat prea bine cu burta vreo zece zile.

Din serile petrecute in Statiunea Eforie raman cu sentimetul placut al unei strazi linistite, pe care eu si Eli ne plimbam inainte de culcare. Dupa ziua ei, cu noua bicicleta, incercand sa invete sa mearga pe ea.

Dimineata pe plaja pana la ora 11 cel tarziu, iar seara dupa 5.

Plajele erau arhipline si arhimurdare. Am descoperit insa intre statiuni o zona mai putin popultata la care am preferat sa mergem mai des. Aici am descoperit un nisip mai fin, si fara bucati de scoici prin el.

Marea, fata de cea din Normandia a fost calda si primitoare cu noi. Doar in cateva randuri meduzele si gunoaiele faceau inotul o indeletnicire scarboasa.

Per ansamblu, eu am ramas cu un sentiment placut din aceasta vacanta de vara, dar numai salvagardat de constiinta ca trebuie sa fac abstractie de cele inconjuratoare, privite ca medie a mediului din Romania.

Intorcandu-ma la Munchen, trebuie sa amintesc faptul ca am stat intr-o camera mobiler reconditionat tipic bavarez. Singura problema a fost dusul care din cand in cand tasnea apa fierbinte...