Eli - Concurs Pian - Satu Mare 12Martie2011

In prima zi de primavara a lui 2011, pe 12 Martie, la Satu Mare intr-un concurs de pian in care toti cei 85 de copii au primit locul unu, doi sau trei la categoria lor de varsta, Eli a participat cu doua piese: Trece trenul si Dansul papusilor.

Nichita la 8 zile

Last night dream

Pentru mine a visa si a reusi sa imi aduc aminte ceea ce visez a devenit o raritate. Iata insa ca aseara am avut unul din cele mai interesante vise, deopotriva terifiant si imbucurator.
Intr-un oras necunoscut, cu statii de metrou, in jur de 7 persoane, printre care probabil si eu, am intrat intr-un canal intunecos, chiar infricosator. Ceea ce doar mai tarziu s-a dovedit a fi putut fi o gura de canal, la inceput parea doar intrarea in subteranul unei statii de metrou, sau poate chiar prapastia ce se naste intre peroanele unei statii, in care in the real life se vad liniile pe care circula metroul, si in care bineinteles este interzis sa cobori. De asta data insa liniile nu se vedeau, iar noi nu eram siguri daca mai trebuie sa coboram ca sa ajungem la metrou, asa incat, cum necum, visul de aici s-a trasformat inr-o peregrinare prin intunecimile a ceea ce parea sa fie canalele orasului, tot cautand, mai mult cu speranta decat cu vointa, iesirea spre suprafata.
In cele din urma, se pare ca eu, sau ceea ce parea a fi personajul principal, pe care de data asta il urmaream, impreuna cu inca una din peroanele alaturi de care colindam prin intuneric, am ajuns la o scara deasupra careia se auzeau sunete invalmasite dar parca pe un ritm muzical.
Impreuna am urcat scara, lunga, lunga, cu speranta aflarii iesirii, transformata acuma in teama lumii noi pe care o vom gasi acolo. Posibil chiar ca aceasta iesire sa nu fi fost cea spre lumea din care veneam.
In cele din urma, facand-se lumina imprejur, fiindca iesisem prin gura de canal, sau ma ridicasem deasupra prapastiei dintre peroanele metroului, mi-am dat seama ca sunt intr-o astfel de statie de metrou, nemaintilnita, insa cufundata intr-o lumina difuza, parca reflexie a soarelui ce lumina in afara acestei statii subterane, prin peretii grosi de sticla.
In jurul meu mai multi oameni, in asteptare, insa doar sunetul muzicii pe care l-am urmarit mai inainte s-a concretizat in vocea unui personaj din statie care se apropia de mine. In acest moment mi-am adus aminte de scena similara din 'Jessus de Montreal'.
Vocea parea sa-mi cante un cantec de bucurie fiindca am reusit sa gasesc iesirea. In acel momentul am realizat ca parul meu crescuse mai lung decat intreaga mea inaltime, si am simtit ca, probabil prins sumar intr-o coada, a fost taiat, cam cat sa aiba lungimea mea, adica pana la calcaie, si intr-un cadru luat cu incetinitorul am vazut cum parul se elibera din tensiunea care il tinea prizioner in canalul din care iesisem, detensionarea parului reflectand alte raze de lumina difuza. In acea clipa mi-am dat seama ca trebuie sa decid intre a ramane acolo sus sau a cobori dupa persoana cu care urcasem pana la buza canalului, si care acum se intorcea inapoi la ceilalti, in intunecimile deja familiare. Hotararea o fost instantanee si m-am avantat inapoi spe marginea prapastiei, am gasit scara, am alunecat pe ea in jos, si m-am bucurat ca am regasit alaturi de mine persoana cu care urcasem, care, desigur, acum ar fi avut parul mai lung ca mine. Am alergat amandoi, prin semiintuneric, apoi prin intuneric total de-a lungul unui coridor din ceea ce parea sa fie un subteran.
La capat, in cele din urma, se zarea o usa luminata de razele directe ale unui soare de asfintit, care ar fi patruns de-a lungul coridorului, din directia din care veneam noi. Insa cum era posibil aceasta din moment ce am strabatut tot acest coridor prin intuneric? Nu ne-am mai uitat inapoi. Am ajuns la usa bucurosi de lumina naturala si oarecum familiara. Am deschis-o, am cotit pe un alt coridor, de data aceasta luminat de geamul usii care dadea in exterior, am deschis-o si pe aceasta si am iesit la lumina, intr-o curte interioara, unde se vedeau cativa pomi. Doua pisici isi lingeau blana alb cu negru iar, mai incolo, se vedea gardul care imprejmuia curtea. De cealalta parte curtea era limitata de zidurile incaperii din care tocmai am iesit. Am mai cotit pe langa un colt din aceasta cladire, intreband unde sunt ceilalti. Cel care era alaturi de mine m-a asigurat scurt ca ii vom gasi aici, in aceasta curte verde, pe care ma bucuram ca am descoperit-o, insa ca un amnezic care nu stie sigur daca nu cumva a mai fost pe aici, sau este ceva nou...

Productie pian 2009

Prima productie a lui Eli dupa un an de studiu al pianului la Palatul copiilor.

Blue Sphere under Green Wave

Blue Sphere under Green Wave
Originally uploaded by skyspirit8

A special kind of pregnancy!

2008 holidays

On our way back from France, while passing through Germany, the down reached us somewhere near Munchen. While we were searching for a hotel to spend over the night, we had to exit the highway and head towards downtown as all the hotels in the neighborhood were stuffed. We finally reached at a hotel that had one more available room just suitable for as. We also had a price offer as otherwise the room would have been left empty. It looked quite comfortable so we didn't spent too long to make our minds.

At the ground floor this discreet hotel, even if it had 3 or 4 floors, had a nice restaurant. There was even a party going on, and I remember that I was impressed about the party 'quality'. I don't know if it was a wedding, a baptism or something else, but someone with a opera some voice was singing live. That made me think that it was a party of Munchen's actors. But I can't bet on it. First there was a lady singing and after a tenor.

The songs didn't seem to be of some well known areas but they had something pleasant in them, and it made me think they were some traditional songs that are played at these occasions. No instruments were involved either.  The audience was impressed about their performance, but they seemed altogether used with this kind of party. For the moment I really loved Germany, and wish I could be part of their party, of their mates.

I can't say I've ever found myself wanting to join some stranger party here in this part of the world I grew and live.

Compared to our slacker officials organized parties, even the party organized in the neighborhood of Esplugues De Llobregat of Barcelona,  we assisted last year, seems to be a better outcome. The party was simple, organized in free space in one square near our Lami Hotel, in this peaceful neighborhood. It's true that most of the participants were elders, but among them there were some young people too. We assist this party as we were waiting for some restaurants to open, around 1 o'clock pm. 

A brass band was ensuring the background sound with traditional songs, while the participants were dancing together in a circle, a kind of hora. 

Hora is one of our traditional forgotten way of celebrating holidays. We merely can find such celebrations in Romania these times. In fact, young people from country, nowadays, like better some commercial type of music which is a mixture of turkish, gipsy and traditional music that gives a languorous effect. Who's to blame for this...?

However I must say that our relaxed holidays and the fact that we didn't understood what the participants were mumbling about, could affect our perception about this, and give a better mark to what we see abroad. 

That's way I prefer to spent my holydays abroad: If I can't understand peoples troubles it's easier to relax and consider that place more perfect. In fact, all our trip to Barcelona which last almost 6 days, I saw only one anxious face, not considering our conational from airport.

To have a better understanding on weather am I judging too hard my conational I might expose our trip to seaside to the Black See later last year, in the summer.

Even if my overall perception over this summer holiday is positive I could say from start that here things are different. We struggle to be more occidentals but we end up by doing some mix of gestures that are less appreciated than if they were pure provincial.

The problem is that everyone blames other for this, but no one can see himself. In this situation if you  are not a foreigner that came to see Romania for the first time, the solution to relax in our see sites is to be able to abstract, to ignore and to be able to avoid the crowd.

(In fact one of the most original sightseeing during this holiday was my grandmother house at which I returned after more than 5 years. It's sight even impressed Mela which appreciated it as being original. It was built more than 100 year ago, but it's more like a ruin. Since last year my grandmother lives with my mother in Timisoara. The neighborhood is so wild that I could hardly reach to the house with my car - one of my daydreams while I was a kid, and spent summers there)

At seaside we finally anchored at Eforie Sud. It's a quieter resort as it doesn't have too many hotels, and this didn't gave as so many problems as if we stood in Costinesti, a student friendly resort.

However, during our stay, there were some music concerts at the Summer Theater. The main sponsor for these events was one local business man called Guta (in romanian it sounds funny and it resonates with pigs). From time to time he even offered 10% off from ticket's price, as we learned from posters. Guests: today or past music stars. Among them I saw that during a couple of days was singing Mirabela Dauer and Ducu Berti. They can be named classics. Ducu still has some musical activity after '89 but Mirabla is known better for her performance before '89. They have some songs that I appreciate too. 

The host house were we accommodated (hotels are expensive in Romania, especially if ou want to stay 2 or 3 weeks) was placed on a quiet  street that at 500 m gets into central park were the theater is placed. This way from time to time among winds and leafs mumbles we were able to hear the performance. To satisfy Eli's curiosity we even got closer to the theater. The summer theater is an open air scene, but surrounded by great walls, colored in a kitschy yellow color. From outside it seems more like a metamorfosised ghetto.

However the central park is nice and quiet. We walked along it's alleys, during cool evenings.

Eli reached 4 years while we were there and I bought her a new bicycle with two helping wheels. 

I'll recall from this holiday these evenings when we were walking through this park helping Eli getting forward with her bicycle, or the day when she got 4 years old and having a stomachache we prepared a send cake and placed four sticks in place of candles, singing Happy birthday. 

Of course I'll remember swimming. 

We were on the beach in the morning till 11 AM at most and in the evening after 5 PM. The beaches in the resort were still overfilled with people and mostly dirty. We went to the beach with our car between resorts, were we found some better and wider sand land, fewer pieces of shells, and fewer people.

One of our seaside strength is the see. It is much welcoming that the seaside from Normadie.

We had some great weather conditions, and the see overwhelmed us with its warm and alternates of wavy and quite days. I liked both these type of conditions. It even could stand still for some couple of days in row, and in the first day the jellyfishes and the dirt were making the swimming unpleasant. 

Eforie - Euforie -

La intoarcerea din Franta, pe drumul spre casa, inserarea ne-a prins pe undeva prin apropierea Munchenului. Cautand un hotel la care sa inoptam am fost nevoiti sa inaintam spre interiorul orasului, unde la un moment dat am dat peste un hotel la care am gasit ultima camera libera.

Toate hotelele din preajma autostrazilor erau pline asa ca nu am mai stat prea mult pe ganduri la alegerea camerei. 

Hotelul, discret pentru faptul ca avea cam 4 etaje, avea la parter un resturant. Petrecerea era inceputa la momentul la care ma ajuns noi, si tin minte ca am fost impresionat de modul in care acesti vestici petreceau. Nu stiu daca era nunta, botez sau altceva, insa se canta, live, printre mese, de cea ce mi-a parut mie a fi o cantareata de opera. Vocea ii era impostata, si probabil din cauza asta am ramas cu impresia ca de fapt era o petrecere a unor actori. La acest lucru se adauga si faptul ca dupa numarul ei a venit randul unui bariton. Cnatecele nu erau insa din arii celebre ci pareau mai degraba a fi un fel de cantece traditionale care sa canta la astfel de ocazii, poate chiar si cu cateva improvizatii. Fara acompaniament. Ceilallti zambeau desigur si priveau admirativ catre cel care canta. Petrecerea era intima, nu se statea cala spectacol. Am ramas asadar cu gustul unei petreceri la care mmi-ar fi placut sa particip in calitate de cunoscut.

Rar imi este dat sa intalnesc asa ceva in  acest colt de pamant unde am crescut si locuiesc.

In comparatie cu ceea ce autoritatile noastre tembele pot sa organizeze, chiar si pentrecerea de cartier din Barcelona la care am participat in primavara anului trecut mi se pare o mare realizare. 

Petrecerea a fost simpla, in aer liber, intr-un cartier linistit, la doua strazi de hotelul Lami in care am fost cazati.

Cartierul se cheama Esplugues De Llobregat.  E adevarat ca petrecaretii erau mai multi de varsta a treia, insa printre ei erau amestecati si tineri.

O fanfara oferea fundalul sonor cu cantece traditionale, la care cei prezenti dansau in cerc, un fel de hora. 

Posibil ca momentele mele de relaxare, de concediu, sa dea o nota de apreciere mai mare acestor pentreceri decat daca ar fi fost organizate de romani, mai ales pentru faptul ca nu intelegeam ce se vorbeste in randul acestor oameni.

Poate si acest lucru ma face sa prefer concediile in strainatate. Daca nu intelegi problemele localnicilor, iti este mia usor sa te relaxezi tu insuti, si sa consider acel loc, un loc mai aprope de perfectiune.

Doar o singura data am intalnit, in sejurul pe care l-am petrecut la Barcelona impreuna cu Mela la implinirea celor 6 ani de la casatorie, o persoana  pe carei fata se citea anxietatea. 

Asa a inceput deci anul 2008 in privinta concediilor.

Cat despre vacanta la mare unde am stat aproape 3 saptamani de la sfarsitul lui Iuliu pana la mijlocul lui August lucrurile stau diferit.

Aici am fost printre ai nostrii. 

Am stat in statiunea Eforie Sud. O statiune relativ linistita, care nu nea- pus atat de multe probleme pe cat ne-ar fi pus sa zicem Costinestiul (o statiune foarte apreciata de studenti). Este oarecum ami retrasa, nu sunt asa multe hoteluri. 

Totusi in saptamanile in care am stat in fiecare seara se organizau la teatrul de vara din centrul statiunii concerte. Concertele erau sponsorizate de un anume Guta (un nume cu o rezonanta putin hazlie in romana), care oferea si 10% reducere din pretul biletului.

Invitati: foste si actuale vedete din viata Romaniei. 

Printre acestea si Mirablea Dauer. Una din vocile importante ale Romaniei inainte de 1989. Strada unde am stat in gazda, dadea chiar in parcul Tetrului mare, si in linistea inserarii auzeam printre fosnitul frunzelor de copac, de la 500 de metri cantece pe le apreciez in continuare. 

Restul invitatilor m-au lasat rece.

Chiar daca nu toti erau manelisti toate concertele purtau pentru mine acelasi stigmat al muzicii proaste. Prost compuse si prost cantate. 

Ziua lui Eli am sarbatorit-o in Eforie. A implinit 4 ani pe cand eram la plaja, insa tortul a fost unul de nisip, deoarece nici eu nici Eli nu am stat prea bine cu burta vreo zece zile.

Din serile petrecute in Statiunea Eforie raman cu sentimetul placut al unei strazi linistite, pe care eu si Eli ne plimbam inainte de culcare. Dupa ziua ei, cu noua bicicleta, incercand sa invete sa mearga pe ea.

Dimineata pe plaja pana la ora 11 cel tarziu, iar seara dupa 5.

Plajele erau arhipline si arhimurdare. Am descoperit insa intre statiuni o zona mai putin popultata la care am preferat sa mergem mai des. Aici am descoperit un nisip mai fin, si fara bucati de scoici prin el.

Marea, fata de cea din Normandia a fost calda si primitoare cu noi. Doar in cateva randuri meduzele si gunoaiele faceau inotul o indeletnicire scarboasa.

Per ansamblu, eu am ramas cu un sentiment placut din aceasta vacanta de vara, dar numai salvagardat de constiinta ca trebuie sa fac abstractie de cele inconjuratoare, privite ca medie a mediului din Romania.

Intorcandu-ma la Munchen, trebuie sa amintesc faptul ca am stat intr-o camera mobiler reconditionat tipic bavarez. Singura problema a fost dusul care din cand in cand tasnea apa fierbinte...

Gulagul romanesc

Citind Arhipelagul Gulag al lui Soljenitan, imi pare tot mai reala prezumtia ca mai tot din ceea ce securitatea statului a last in urma poate sa fie o mare de inventii.
La modul in care decurgeau anchetele, la barbaria (eufemistic spus) la care erau supusi cei arestati nimic din ceea ce au declarat nu poate fi luat in serios.
De ce nu ar fi acelasi lucru si cu depozitiile informatorilor.
Securitatea trebuia sa existe, oamenii care o compuneau erau cei care trebuiau sa isi justifice prezenta acolo. Se temeau si ei sa nu ramana fara de paine.
Preferau in acest fel sa gasesaca chiar si acolo unde nu era: sabotaj la adresa sistemului, contrarevolutionari, spioni, etc. Spmulgeau declaratiile cu tehnici neintalnite nici in evul mediu.
Unde sunt acesti tortionari? Sunt bine mersi. Probabil ca primesc pensii frumusele, si urmaresc din fotoliul lor stirile de la televizor. Linistiti.
Asadar dosarele informatorilor, sunt apa de ploaie!

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale

Citest pe 'wiki how to' un articol care te invata cum sa devii o persoana bine dispusa dintr-o persoana anxioasa.

In contextul unei polemizari asupra diferentelor dintre ortodoxie si catolicism, sau alte denominatiuni crestine, capitolul cinci aduce un clar atu celor din urma in ideea pastrarii valorilor crestine dincolo de rit. Iata ce spune acest capitol:
Share the wealth. One very good way to acknowledge how much you have is to share it. Do you feel like you're not making enough money? Give some away. Not enough love? Give some away. Not enough validation, appreciation, recognition? Give it all away. 

Insa, daca totul s-ar fi oprit aici totul ar fi fost perfect. Acelasi capitol continua asa:

The effect of this is twofold. First, it's hard for you to perceive that something is scarce when you're giving it away. Second, it's good karma. What goes around comes around. Whatever you want, if you give it away, there's a better chance that it'll come back to you somehow.

Ei bine, fiecare padure are uscaturile ei. 

Dar nu este alegerea binelui de rau parte din viata de zi cu zi a fiecarui om pe lumea asta?

Dida Dragan

Powered by eSnips.com

Nostalgie

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Doctorat

Dupa un tur de forta de aproape sase luni, putem spune ca am incheiat cu succes o perioada pe care am asteptat-o de mult. Mai intai in luna Iunie, after 4 years of holidays, cand Mela a trecut cu brio examenle restante de masterat, a pariticat la un simpozion de o saptamana la Iasi (timp in care am fost all alone), si a incheiat si capitolul master, pentru ca saptamana aceasta, adica vineri, incununarea sa vina cu trecerea de examelul de admitere la doctoratul in muzicologie. Ei da, asta numesc eu o perioada fertila.

IPS NC

DOSARUL "NICOLAE CORNEANU": EXTRASE RELEVANTE iunie 7 2008 - 22:56 (Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii)

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Publicat in Adevarul dosarul sub forma pdf.

Decizia nr. 2410/28.08.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Avînd în vedere:

1. Cererea formulată de către Gabriel ANDREESCU, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. 457/12.09.2000, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, laic - Nicolae Mihail CORNEANU;

2. Cererea formulată de către Forumul Civic Românesc, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 2982/06/24.07.2006, prin care s-a solicitat verificarea înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;

3. Cererea formulată de către Administraţia Prezidenţială, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 5592/06/29.11.2006, prin care s-a solicitat verificarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste;

4. Cererea formulată de către domnul Gabriel CATALAN, înregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P 1857/07/23.04.2007, prin care a solicitat verificarea înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului;

5. Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/5195/A,B,L/18.12.2006;

6. Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/116987/26.01.2007 şi nr. S/113574/23.03.2007, S.I.E. nr. S/14173/17.01.2007, M.Ap.N. - S.A.M. (Serviciul Arhivistic Militar) nr. A/135/18.01.2007;

7. Dosarul fond reţea nr. R315 (cotă C.N.S.A.S.);

8. Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/l/1033/11.12.2006;

9. Audierea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae CORNEANU din data de 16.11.2001; 10. Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 28.08.2007;

În fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarul fond reţea R 315 - 10 volume, perioada 1950 -1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU. Potrivit documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi 1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu mai multe nume conspirative de colaborator: „MUNTEANU”, „POPA VASILE”, „POPESCU ION/IOAN”, „MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă informaţii despre sine vorbind la persoana a III-a, menţionîndu-se cu numele real, Nicolae CORNEANU.

Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:

> Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real: Subsemnatul Corneanu Nicolae /.../ Îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din R.P.R., atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii."

> Caracterizarea informatorului „POPA", din 15.01.1953: /.../ În decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună. /.../ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile ce i se cer."

> Adresă, din 10.02.1959: /.../ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă." Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: "S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes."

> Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: /.../ De la data recrutării agentul a fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului /.../, lucrat în acţiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai /.../. /.../ În perioada anilor 1953-1954 agentul a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /.../. În baza materialelor valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /.../. În timpul colaborării agentul s-a dovedit a fi sincer faţă de organele noastre, s-a prezentat punctual la întîlniri şi bine pregătit, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor noastre, /.../a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că la data de 16.10.1958 agentul a fost abandonat din reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetare a colaborării datorită faptului că au existat anumite suspiciuni din partea lui /.../ că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întîlnirile efectuîndu-se la intervale mai mari şi în alte localităţi pentru a fi cît mai conspirat, /.../şi în această perioadă agentul a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /.../ deşi înainte cu cîţiva ani au existat suspiciuni că ar colabora cu organele de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat popular din R.P.R. , considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere mai complicate /.../. Agentul nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucît dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că organele noastre nu ar mai avea încredere în el."

> Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului „POPA VASILE” Ín perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44.375 lei.

> Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE”, din 15.01.1963: Agentul , a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudini sale pozitive atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /.../. /.../ În această perioadă agentul a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /.../ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. /.../ Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, /.../a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sunt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele conferinţe religioase internaţionale. /.../ să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe - în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /.../ Apreciez că agentul este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la întîlniri."

> Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 : /.../ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /.../ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /.../ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /.../ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca /.../- episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /.../, preot greco-catolic, revenit, /.../, fost protopop greco- catolic etc. /.../ va fi îndrumat /.../ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /.../ nu sunt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului."

> Raport, din 26.09.1967: /.../ În calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române - mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru ) /.../. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre, şi-a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care a făcut parte ca membru sau conducător - dovedind pricepere şi orientare. Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /.../ Propunem: A se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului ."

> Notă informativă , din 02.04.1970, olografă, semnată olograf POPESCU IOAN": Redacţia revistei a primit recent un material de la /.../ din TIMIŞ OARA /.../ legat de comemorarea a 100 ani de la moartea lui Eftimie MURGU, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele lui /.../ se desprind tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia Timişoara...>)." Învederăm că întreg materialul trimis mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu, poezie).

> Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. loan CUZA. /.../ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /.../. /.../ Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de /.../ manifestîndu-şi agresiv şi calomnios dezacordul cu , cu regimul nostru de pe poziţii /.../. Criticînd vehement politica internă a ţării şi conducătorilor noştri (poziţia sa e a postului de radio ), /.../ are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /.../."

> Nota, din 05.12.1971: Cu informatorul fost () cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind următoarea parolă: Sunt preotul şi am venit la dv. din partea d-lui avocat /.../, pt. a discuta o problemă."

> Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /.../ de la numitul /.../ din Bucureşti /.../ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei, camuflînd tendinţe reacţionare."

> Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /.../ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în S.U.A. care au fost predate delegaţiei interreligioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /.../ la Congresul din Washinton. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /.../a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /.../ personal nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta drepturile omului> nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a nu făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /.../ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /.../ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil."

> Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU ION": /.../ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /.../a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /.../ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu religios - ultimul pînă la 7 februarie cînd /.../a anunţat că se retrage, spre a discuta cu /.../ şi a preîntîmpina o eventuală soldată cu incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că preotul /.../a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu (care nu era altul decît CALCIU). /.../ mitropolitul CORNEANU a spus în esenţă următoarele: /.../Vrea să plece din ţară căutînd un loc mai potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sunt aici atîtea de făcut ?/.../ Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca de aici fără voia bisericii. Dacă totuşi pleacă, se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /.../ Preotul /.../ însuşi a cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile cînd preotul /.../ i-a comunicat mitropolitului că rămîne la cererea de demisie pentru următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /.../. Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei. Pe deasupra procedînd cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină martir ca alţii - aluzie la CALCIU - ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să emigreze nu însă în S.U.A. Arătîndu-i-se netemeinicia afirmaţilor sale şi îndemnîndu-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /.../ a răspuns că s-a gîndit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărîrea luată. Pe aceeaşi poziţie a rămas şi cînd la încheierea audienţei mitropolitul l-a prevenit că nu-i acceptă demisia./.../." În Nota Ofiţerului se consemnează: I.J. Timiş a întreprins măsurile vizînd neutralizarea şi descurajarea lui /.../, mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru."

> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU ION": întrucît preotul caterisit /.../ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /.../ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /.../ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează, /.../a arătat următoarele: Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul CORNEANU /.../ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care persistă, argumentarea mergînd pînă la a recunoaşte aceasta. /.../ a refuzat totuşi să accepte pînă şi concluziile ce decurgeau logic din premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o perspectivă de recuperare."

> Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf MUNTEANU ION": Preotul /.../ din Vişag, jud. Timiş , a susţinut între altele că Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /.../ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /.../a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /.../. Chestionat asupra poziţiei sale, /.../ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /.../ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate", biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /.../ să recunoască greşeala în care se află." În Nota Ofiţerului se consemnează: Poziţia pe care se situează preotul /.../ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş , cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /.../ din comuna Măureni jud. Caras Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauz ă."

> Notă de analiză a randamentului informatorului , pe perioada 2 iunie 1980- 20 februarie 1982, din 23.02.1982: /.../ şi-a adus contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre didactice - foşti legionari ori persoane compromise - fără autoritate în faţa elevilor. /.../ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din Occident. /.../ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii, a preotului legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /.../ la începutul lunii octombrie 1981 a avut un infarct miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai candidat şi nici nu a fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc, dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre informîndu-ne cu diverse date utile chiar şi în această situa ţie. Dată fiind funcţia ce o deţine, posibilităţile şi calităţile sale şi că starea sănătăţii îi permite să muncească , apreciez că el ne este util şi propun menţinerea în reţea. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întîlnit mai des şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească momentele ."

> Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului', din 09.12.1988: Numitul CORNEANU Nicolae /.../ a fost recrutat la data de 03.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în leg ătură pînă la data de 06.10.1982, cînd prin adresa /.../ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş, /.../a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ ."

Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei (art. 84 din Constituţia României din 1952, art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice).

În temeiul:

1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3 art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pÁnă la data de 28.08.2007,

DECIDE

Art. 1 Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic - Nicolae Mihail CORNEANU, fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, în Caransebeş, judeţul Caras-Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.

Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.

Furtuna in desert

De ceva vreme urmaresc oarecum indirect (pe blogosfera) evolutia unui eveniment din viata spiritualitatii ortodoxe.
Dau astazi peste un text ce se vrea a fi a unei asociatii care reprezinta laicatul provoslavnic:

...

Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică în timpul cel mai scurt posibil a celor afirmate şi făptuite.

Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.

Iertarea pentru pocăinţa lor spontană pare să fi rezolvat cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării de concepţiile eterodoxe în mod public, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.

...

Si doua cometarii de pe acelasi blog:

1. constantin petre spune:
   iulie 14, 2008 la 3:56 am

   fratilor. nu judecati ca sa nu fiti judecati!!!! eu locuiesc in banat si din totdeauna aici a existat o buna intelegere intre toate cultele ceea ce la voi nu se prea intampla din pacate . ganditiva ca dumnezeu insusi vrea pace si liniste intre oameni . ce a facut mitropolitul? sa cuminecat cu TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS!!!! este pacat? eu zic ca nu > hristos este si ramane acelasi in ori ce biserica ne ducem . se jertfeste pentru noi indiferent de altar . asa ca eu cred ca voi vedeti doar partea cea rea pe cea buna o uitati .

2. marian spune:
   iulie 14, 2008 la 6:29 am

   Domnule Constantin,dumneata nu deosebesti lumina de intuneric,asa de prins esti de umanismul new-ege,incat esti cu totul umflat de iubire,ca Adevarul nu mai conteaza,asa incat ,daca copilul dumitale ar spune “tata”unuia de pe strada care i-a dat un biscuit,cu siguranta nu te-ai supara,nu-i asa?!Dumnezeu vrea pace si liniste intre oameni,dar in adevar,nu in minciuna,caci tot El zice:”Sabie am venit sa aduc pe pamant”.Se vede ca aveti inima buna,dar fara ratiune veti ajunge de ocara ,batjocura dracilor.Pacea lui Hristos este a inimii,nu a pamantului, asa cum va inchipuiti,fiind prins de pseudocredintele globalizatoar-ecumeniste!Rugati pe cineva sa va lumineze cu privire la astfel de probleme,caci “binele nu este bine daca nu e facut bine!”

Saturday afternoon

Vizita de astazi de la Muzeul de arta m-a impresionat. Expozitia permamenta contine o sumedenie de lucrari pe care daca m-ai fin intrebat le-as fi considerat cel putin pe la Muzeul de arta din Bucuresti daca nu Luvru sau altundeva.
Pornind pe la inceputul amiezii catre Muzeu cu gandul sa vedem expozitia de pausi ale Teatrului Puck (care ne-a incantat si pe noi cei mari cu povestea Alba ca Zapada acum mai bine de o luna), ca premiu pentru faptul ca Eli a fost suficient de cuminte astfel incat sa primeasca o recompensa pe saptamana aceasta, am ajuns in cele din urma si la expozitia permanenta de la etajul unu al palatului care gazduieste Muzeul.
Printre artistii gazduiti cei mai de seama sunt Stefan Luchian, Nicolae Grigorescu si Nicolae Tonitza.
Am vazut cu aceasta ocazie in realitate lucrari pe care si acuma mi le aduc aminte din cartile gimnaziului: Carul cu boi, Ciobanita, etc,sau de Luchian: Natura moarta, Garoafe, Crizanteme.
E interesant sa vezi transpus in realitate ceva ce la un moment dat ti se parea atat de departe, de imposibil de atins.
Ne-am plimbat printre tablouri intr-o liniste perturbata doar de scartaitul parchetului sub apasarea pasilor nostrii.
Ai putea zice ca aceste parchete sunt special concepute pentru Muzee (cele nu prea aglomerate de vizitatori) pentru a le permite supraveghetoarelor sa te urmareasca mai discret de la distanta, prin ascultarea scartaitului.
In fine, daca tot este sa fiu la moment de rememorare , acelasi scartait il avea si parchetul Muzeului de arta din Timisoara copilariei mele cand in clasa a doua impreuna cu colegii de clasa supravegheati de tovarasa (pe atunci) invatatoare am vizitat o expozitie despre modul de viata al strabunilor din neolitic, paleolitic, etc. Intr-una din sali era expusa si o macheta de avion si fugitiv, am pus mana pe elicea lui. Posibil sa fi pus mana de mai multe ori pe ea, in imensa curiozitate care ma cuprinsese, caci a doua zi am fost criticat pentru neascultare.
Critica cu efectele ei, iar bataia cu liniarul la de'ste cu ale ei ;-)

Cioran - primul contact

Zilele acestea am realizat un prim contact cu opera lui Cioran. Insa nu direct din scrierile lui ci prin lucrarea de doctorat a vecinului meu Nicu, recent publicata ('Cioran, excesul ca filosofie'). Cu o structura foarte bine inchegata cartea face analiza tipului de filozofie specific cioraniana, adica filozofia excesului.
Una din ideile cele mai interesante despre cioran este faptul ca el recunostea ca prin scris eluda realitatea, pentru el scrisul fiind o defulare a problemei realitatii imediate, astfel reusind sa treaca mai usor peste aceasta.
In prefata uneia dintre cartile publicate, Cioran recunoastea acest lucru si il avertizeaza pe cititor asupra excesului, si face o indrumare de genul 'don't try it home' pentru cei mai slabi de ingeri.
Petre Tutea intr-o cafenea cu Andrei Plesu:
„Pot demonstra oricînd că Emil Cioran nu e pesimist: iau cîţiva burdufi cu brînză de Răşinari şi mă fac că-i uit la el în casă: dacă mă întorc a doua zi, îţi garantez că găsesc coadă de franţuji la uşă şi pe Emilică înşelîndu-i la cîntar.“

Dilema veche - de saptamana aceasta

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Intersul propriu şi interesul public

Simon Gächter e profesor la Facultatea de ştiinţe economice din Nottingham şi se ocupă, între altele, de analiza raportului dintre comportamentul egoist al oamenilor şi comportamentul lor social. De curînd, a dat un interviu revistei Der Spiegel, pe care ar trebui să-l citească atent toţi politicienii, reformatorii, gazetarii, analiştii şi moraliştii români. La prima vedere, dl Gächter nu spune aproape nimic nou. Dar spune lucruri pe care chiar cei care pretind că le ştiu nu le mai spun, cenzuraţi sau autocenzuraţi de o anumită „corectitudine politică“. Iată-le, rezumate pe puncte:
Egoismul e un viciu străvechi, am spune constitutiv, al naturii umane. Pentru a corecta acest viciu în beneficiul interesului comunitar, pedeapsa funcţionează, în general, mai eficient decît răsplata.

Clişeul potrivit căruia capitalismul încurajează comportamentul egoist nu e decît un clişeu. În realitate, cooperarea dintre oameni pe temei altruist e mult mai răspîndită în democraţiile vestice avansate decît în statele cu regim autoritar. În Rusia, Ucraina sau în ţările arabe, înclinaţia spre parazitism şi înşelătorie e mai mare decît în Germania, America, Australia, Anglia sau Elveţia. Caracteristic pentru regimurile autoritare e faptul că ele răstoarnă raportul dintre pedeapsă şi răsplată: nu comportamentul asocial e amendat, ci, dimpotrivă, comportamentul social. Pedepsiţi sînt mai curînd oamenii cumsecade. Ca unii care respectă regulile şi iau în calcul interesul public, ei sînt socotiţi „trădători“ sau, în orice caz, suspecţi. Persoanele cooperante produc secrete complexe de vinovăţie şi deci resentimente. În consecinţă, ele sînt marginalizate, ridiculizate sau supuse unor violente campanii de discreditare. În cazul fostelor ţări comuniste, explicaţia pentru derapajul instinctului social e comunismul însuşi. Deşi comunismul a transformat valorile „colective“ într-o doctrină, în realitate el şi-a încurajat cetăţenii să supravieţuiască pe socoteala eludării lor. „Cooperativele“ nu erau decît asociaţii formale, înlăuntrul cărora indivizii furau pe cont propriu, în interes strict privat.


Senzaţia de arbitrar instituţional, de vulnerabilitate personală, cuplate cu un instinct de conservare exacerbat nu făceau decît să intensifice nevoia fiecăruia de a acţiona în beneficiu propriu, în defavoarea binelui comun. Aşa se face că atrofierea simţului comunitar e, peste tot unde se manifestă, una dintre cauzele cele mai toxice ale înapoierii economice, ale unui nivel de trai scăzut.

Autocraţiile – cele arabe, de pildă – încurajează versiunea malefică a cooperării. Solidaritatea de grup, de clan, de interese prevalează asupra solidarităţii sociale largi. 11 septembrie 2001 n-ar fi fost posibil fără o excelentă cooperare a complotiştilor, o cooperare mergînd pînă la sacrificiu. Organizaţiile mafiote, cartelurile de tot soiul, oligarhiile sînt, de asemenea, exemple îngrijorătoare de cooperare deviată, cu efecte dezastruoase. Aşadar, cooperarea nu e o valoare în sine: ea poate invoca valori sublime („onoarea“, martirajul etc.), dar poate eşua în catastrofă.

Omul are, din păcate, o dublă natură. Într-un context favorabil, el poate face dovada unor calităţi remarcabile, în vreme ce un context prost îi profilează defectele. Regimurile totalitare şi manipularea ideologică scot la suprafaţă tot ce e mai rău în firea fiecăruia dintre noi şi încurajează dizgraţioase derapaje egolatre.

În sfîrşit, se pare că democraţia şi economia de piaţă nu sînt suficiente pentru o reorientare a omului spre o viaţă comunitară igienică. E nevoie de educarea încrederii în ceilalţi şi în instituţiile statului de drept (mai ales în justiţie), de cultivarea transparenţei, a loialităţii şi a sportivităţii. În ce mă priveşte, aş adăuga necesitatea convertirii comunităţii în comuniune, un exerciţiu pe care îl propune, dintotdeauna şi pretutindeni, viaţa spirituală.
Cine are urechi de auzit să audă!

Stepan Project

Powered by eSnips.com

Sacramentum aproach by music

v2. Aseara am fost impreuna cu Eli la unconcert de Muzica. Fiind in postul Pasteluia fost,bineintelesvorba de un concert de muzica Sacra. Printre punctele de de atractie legate de acest concert s-a numarat in primul rand faptul ca Maria a fost una dintre soliste.
La terminarea concertului Eli a urcat pe scena pentru a ii da Mariei buchetul de flori pe care Mela il cumparase pentru aceasta ocazie. Entuziasmul celor din sala a crescut la vederea ei pe scena. La drept vorbind acest lucru nu m-a surprins. Cu totii suntem mai fericiti atunci cand suntem in prezenta unor copii puri, neprihaniti, si mai ales atunci cand acestia ne ofera atentia lor vrem sa le aratam ca aceasta lume, de fapt, nu este atat de odioasa pe cat incercam noi sa o facem. Sau poate suntem si noi mai buni in prezenta lor pentru a le oferi bagajul sentimental necesar pentru a trece mai usor prin viata.
Am ramas inca odatau uimit de caldura si curtuazia cu care conservatoristii de la studenti la profesori s-au intretinut la finele concertului. Imi amintesc de niste vorbe: inginerii nu sunt intelectuali. Dar si reversul: nu orice intelectual este un om cult.
O alta impresie lasata de concertul de aseara a fost misa compusa de Sigismund Toduta.
Ca o reprezentare in imagini a ceea ce am auzit in timpul acestor piese: un fum care se ridica si este alungit, indoit, risipit de un vant rece neregulat.
Compozitia lui Toduta daca ar fi sa o pun in cantar cu Marele Paste rusesc (Nikolai Rimski-Korsakov), as inclina mai degraba spre aceasta adoua versiune.
--------
v1. Concertul de muzica sacra de la Academia de Muzica de aseara a pus-o pe Eli in ipostaza de a pasi pentru prima oara pe o scena sub lumina reflectoarelor.
Concertul i-a avut printre solisti pe Maria Pop. Corul a fost asigurat de ansamblul studentilor academiei.
La final in ropote de aplauze am urcat-o pe Eli pe scena cu un buchet frumos de flori portocalii, pentru a i le da Mariei.
Ropotele de aplauze s-au intetit, entuziasmati de vederea ei pe scena.
Sper ca acest eveniment sa fie de bun augur, si viata sa ii fie plina de admiratori.

Big Bang

Ma uit la acesti pomi care cu o saptamana inainte nu erau decat crengi, pe care cu greu se puteau deslusi de la o oarecare distanta mugurii. Acum in Parcul Mare din Cluj Castanii sunt un Univers in expansiune; au trecut cele sapte zile de creatie.
Pot da umbra necesara pe timp insorit sau pot oferi acoperis in timp de ploaie.
Asa cum s-a intamplat azi. Urmeaza doua zile ploioase.
No problem. Ploaia are un sunet special, pe care regizorul Tarkovski a reusit sa o surprinda de nenumarate ori in operele sale. In drumul prin parc am mers pe o carare facuta de urmele picioarelor celor care stiu mai bine cum se ajunge mai repede la destinatie. Iarba si ploaia sunt o combinatie de neuitat. Daca nu m-as noroi, as sta culcat sa ascult sunetul picurilor pe firele ude.
Tot despre iarba, N. Stanescu:
"...Femeie frumoasa ca firul de iarba ce taie in doua luna varateca..." in interpretarea lui N. Alifantis